Ca si in alte carti de Alec Blenche, mi se pare ca are o idee geniala dar se pierde in toata naratiunea. Personajele sunt dragute, copiii sunt atrasi de ele, dar la final termini cartea si nu mi se pare ca ai mai vrea sa o citesti din nou. Personajul principal e deosebit dar nu trece prin nici o primejdie, toate piedicile le rezolva foarte usor; cartea nu are o intriga, ceva sa te faca sa nu te poti opri din citit.
Cel mai mult din toata cartea, mi-a placut pasajul de mai jos si mi-ar fi placut ca povestea cartii sa fie construita in jurul lui, nu doar mentionat si problema rezolvata:
"...indiferent unde traiesc, cum ii cheama, ce cloare au, cum se imbraca sau cum arata, toti spiridusii sunt spiridusi pana la urma, si ar trebui sa fie uniti si sa se ajute unii pe altii...Prea putin conteaza ca noi ne-am nascut la campie, voi in padure, iar ei in gradina. Important este ca toti suntem spiridusi si ne dorim ca plantele pe care le protejam sa fie in siguranta."