What do you think?
Rate this book
Așteptând revoluția: pașoptismul și vocile sale
„La peste un veac şi jumătate de la 1848, se simte, în identitatea de adâncime a statului şi a naţiunii noastre, ambiguitatea moştenirii pașoptiștilor. Statul pe care ei îl edifică, în anii în care ajung la guvernare, mizează pe centralizare şi autoritarism. Eşecul României Mari este eşecul scenariului paşoptist însuşi. Generozitatea utopică a anului 1848 a lăsat loc ambiţiei de a fonda o naţiune etnică omogenă, prin acţiunea statului omnipotent, incapabil să accepte limitările impuse de domnia legii şi să respecte libertăţile politice.
Cultivarea libertăţii individuale, ca fundament al civismului şi al constituţionalismului – iată ceea ce paşoptismul şi brătienismul de după Unirea de la 1918 nu au fost pregătite nici să încurajeze şi nici accepte. Cei de astăzi au datoria să construiască un drum intelectual şi etic care să redea cetăţeanului demnitatea sa suverană. Doar în acest mod patria noastră poate căpăta, în fine, un sens al duratei.“ – IOAN STANOMIR
Cultivarea libertăţii individuale, ca fundament al civismului şi al constituţionalismului – iată ceea ce paşoptismul şi brătienismul de după Unirea de la 1918 nu au fost pregătite nici să încurajeze şi nici accepte. Cei de astăzi au datoria să construiască un drum intelectual şi etic care să redea cetăţeanului demnitatea sa suverană. Doar în acest mod patria noastră poate căpăta, în fine, un sens al duratei.“ – IOAN STANOMIR
260 pages, Paperback
First published November 1, 2019
2 people are currently reading
22 people want to read
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 5 of 5 reviews
April 10, 2020
O dovada ca nimic nu se schimba – ceea ce Titu Maiorescu numea „beția de cuvinte” a continuat bine mersi in timpul comunismului (încercați sa recitiți articole din Romania Literara comunista si va veți îneca in avalanșa de cuvinte fără sens) si acum e mai viguroasa ca întotdeauna.
Volumul acesta este o exemplificare perfecta a genului. Autorul reușește sa spună f puțin cu f multe cuvinte. Figurile de stil sunt îngropate in alte figuri de stil, metaforele sunt utilizate pentru ca introduc cuvinte mai puțin folosite in limbajul curent, nu pentru ca ar avea sens.
Aflam foarte puțin despre personalitățile descrise. Scopul volumului, care pare a se adresa unui public restrâns, cunoscător in detaliu al epocii si personajelor pe care autorul le îmbracă in cuvinte, pare a fi doar expunerea abilitații lingvistice a autorului.
As putea face o analiza a fiecărei pagini dar viața e scurta si mă rezum la comentarea unor citate.
Pg 46. Comentând părerea lui Lovinescu ca muntenii sunt revoluționari iar moldovenii tradiționaliști, care e discutabila daca nu cumva a luat in considerație Revoluția de la Ploiești, autorul folosește următoarea acumulare de epitete: „Moldovenii nu pot fi centrul canonului. Ei sunt marginea, excentricii.”
A realizat conotația peiorativa a expresiei sale prețioase si a adăugat un alt epitet - excentrici.
Mare canon revoluționar nu a fost nici in Muntenia, dar de ce sa lase un epitet nefolosit?
Pg 51 „pașoptiștii descoperă vocația profetica a patriotismului. Regenerarea naționala este efectul unei experiențe occidentale inițiatice”
Are patriotismul o vocație profetica?
Experiența occidentala inițiatica?! In ce, in regenerare? – pana la 1800 nu era nici o idee de națiune.
Pg56 „Omagiind Franța, romanii omagiază cea de a doua patrie, cea in care au descoperit unitatea pierduta a națiunii lor.”
Nu fusese nici o unitate, niciodată , n-aveau cum sa o descopere.
Pg 62 „amestecul baroc de socialism si vulgata liberala”.
Admiratorii lui i-au dat probabil încă 2 puncte pentru folosirea cuvintelor baroc si vulgata in aceeași alegorie fără sens.
Pg 238 „prin țărănismul sau mesianic , Kogălniceanu devine temelia pe care Nicolae Iorga își ridica naționalismul democrat.”
Kogălniceanu nu avea un țărănism „mesianic” iar Iorga nu a fost un democrat – a susținut Legiunea la începuturile ei pana când a realizat ca nu o va putea controla, a fost antisemitic si a sfârșit ca susținător al dictaturii regale. Doar faptul ca a fost ucis de legionari l-a făcut erou al propagandei comuniste si naționaliste.
Ce contează faptele când autorul mai poate marca încă 2 puncte in lupta cu alegoriile si metaforele?
Pg 246 „ Mircestiul sau, atât de moldovenesc, are muzicalitatea unui domeniu campestru din vremea lui August.... Mircești este Itaca lui Alexandri, ostrovul fără mare.”
Cate domenii campestre muzicale din tipul lui August cunoaște eruditul autor?
Alexandri pleca in vacante prelungite, nu era eșuat in Mediterana, dar ce contează, maestrul a bifat atât legătura cu antichitatea romana cit si cu cea greaca – felicitări – 3 puncte in loc de 2!
Volumul acesta este o exemplificare perfecta a genului. Autorul reușește sa spună f puțin cu f multe cuvinte. Figurile de stil sunt îngropate in alte figuri de stil, metaforele sunt utilizate pentru ca introduc cuvinte mai puțin folosite in limbajul curent, nu pentru ca ar avea sens.
Aflam foarte puțin despre personalitățile descrise. Scopul volumului, care pare a se adresa unui public restrâns, cunoscător in detaliu al epocii si personajelor pe care autorul le îmbracă in cuvinte, pare a fi doar expunerea abilitații lingvistice a autorului.
As putea face o analiza a fiecărei pagini dar viața e scurta si mă rezum la comentarea unor citate.
Pg 46. Comentând părerea lui Lovinescu ca muntenii sunt revoluționari iar moldovenii tradiționaliști, care e discutabila daca nu cumva a luat in considerație Revoluția de la Ploiești, autorul folosește următoarea acumulare de epitete: „Moldovenii nu pot fi centrul canonului. Ei sunt marginea, excentricii.”
A realizat conotația peiorativa a expresiei sale prețioase si a adăugat un alt epitet - excentrici.
Mare canon revoluționar nu a fost nici in Muntenia, dar de ce sa lase un epitet nefolosit?
Pg 51 „pașoptiștii descoperă vocația profetica a patriotismului. Regenerarea naționala este efectul unei experiențe occidentale inițiatice”
Are patriotismul o vocație profetica?
Experiența occidentala inițiatica?! In ce, in regenerare? – pana la 1800 nu era nici o idee de națiune.
Pg56 „Omagiind Franța, romanii omagiază cea de a doua patrie, cea in care au descoperit unitatea pierduta a națiunii lor.”
Nu fusese nici o unitate, niciodată , n-aveau cum sa o descopere.
Pg 62 „amestecul baroc de socialism si vulgata liberala”.
Admiratorii lui i-au dat probabil încă 2 puncte pentru folosirea cuvintelor baroc si vulgata in aceeași alegorie fără sens.
Pg 238 „prin țărănismul sau mesianic , Kogălniceanu devine temelia pe care Nicolae Iorga își ridica naționalismul democrat.”
Kogălniceanu nu avea un țărănism „mesianic” iar Iorga nu a fost un democrat – a susținut Legiunea la începuturile ei pana când a realizat ca nu o va putea controla, a fost antisemitic si a sfârșit ca susținător al dictaturii regale. Doar faptul ca a fost ucis de legionari l-a făcut erou al propagandei comuniste si naționaliste.
Ce contează faptele când autorul mai poate marca încă 2 puncte in lupta cu alegoriile si metaforele?
Pg 246 „ Mircestiul sau, atât de moldovenesc, are muzicalitatea unui domeniu campestru din vremea lui August.... Mircești este Itaca lui Alexandri, ostrovul fără mare.”
Cate domenii campestre muzicale din tipul lui August cunoaște eruditul autor?
Alexandri pleca in vacante prelungite, nu era eșuat in Mediterana, dar ce contează, maestrul a bifat atât legătura cu antichitatea romana cit si cu cea greaca – felicitări – 3 puncte in loc de 2!
March 4, 2021
Cred ca am avut asteptari prea mari de la cartea asta. Ma asteptam sa fie mai detaliata in ceea ce priveste istoria, sa explice motivele din spatele Revolutiei cu un limbaj mai simplu si mai direct. Limbajul actual a fost prea pretentios pentru gustul si dorinta mea de a invata despre aceasta pagina din istoria romanilor, iar continutul s-a axat mai mult pe filosofia politica decat pe evenimentele istorice.Ce-i drept, autorul a enuntat de la bun inceput acest lucru :)) Pe la inceput, notiunile chiar se repetau si se spunea acelasi lucru in foarte multe cuvinte frumoase. Totusi, ma bucur ca m-am documentat despre liberalism si conservatorism si ca mi-am consolidat cunostintele despre Revolutie! Mi-au placut si portretele pasoptistilor.
September 29, 2025
Din păcate, e a doua carte a lui Ioan Stanomir care îmi cade în mână de care sunt dezamăgită, deși subiectul chiar mă interesa.
Nu aș zice că nu conține nicio informație cât de cât utilă pentru cei interesați de rolul pașoptiștilor, dar stilul de a scrie al autorului testează la greu toleranța și capacitatea de a nu da cu cartea de perete. Limbajul e extrem de baroc și chiar bombastic (pe alocuri chiar ridicol), într-un mod total inutil.
De exemplu, în locul unei formulări de genul:
Asachi nu reușește în încercarea sa de a folosi trecutul istoric pentru a inspira patriotismul și sentimentul de apartenență națională.
primim asta:
Asachi ratează însă acest efort cosmogonic. Vestigiile sale sunt o sumă de ruine informe.
Nu mă deranjează un pic de dantelă lingvistică, dar având în vedere că fiecare capitol s-ar putea rezuma în două fraze și restul sunt reluări constante ale acelorași idei, reformulate de zeci de ori, cartea devine extrem de frustrantă de parcurs. Mai ales dacă chiar cauți ceva despre subiect și nu citești doar strict de plictis sau curiozitate.
Nu aș zice că nu conține nicio informație cât de cât utilă pentru cei interesați de rolul pașoptiștilor, dar stilul de a scrie al autorului testează la greu toleranța și capacitatea de a nu da cu cartea de perete. Limbajul e extrem de baroc și chiar bombastic (pe alocuri chiar ridicol), într-un mod total inutil.
De exemplu, în locul unei formulări de genul:
Asachi nu reușește în încercarea sa de a folosi trecutul istoric pentru a inspira patriotismul și sentimentul de apartenență națională.
primim asta:
Asachi ratează însă acest efort cosmogonic. Vestigiile sale sunt o sumă de ruine informe.
Nu mă deranjează un pic de dantelă lingvistică, dar având în vedere că fiecare capitol s-ar putea rezuma în două fraze și restul sunt reluări constante ale acelorași idei, reformulate de zeci de ori, cartea devine extrem de frustrantă de parcurs. Mai ales dacă chiar cauți ceva despre subiect și nu citești doar strict de plictis sau curiozitate.
October 19, 2023
Cred că eu nu am fost în targetul de audiență, limbajul mi s-a părut greoi și informațiile transmise cu greutate.
October 19, 2021
Cercetarea junimismului și a conservatorismului a condus în mod natural la apropierea de spațiul ideologic din care se nutresc mai toate polemicile ce domină modernitatea autohtonă. Prezent ca unul dintre reperele în funcție de care se definește noua direcție maioresciană, pașoptismul este o
cărămidă a mitologiei naționale și o placă turnantă. Divers si contradictoriu, el adună în interiorul său o sumă de voci, dar si de obsesii. De toate acestea noi, cei de astăzi, suntem legați ombilical.
Nu am încercat să realizez, în spațiul acestui eseu, o examinare monografică sau istorică a fenomenului pașoptist. Există, în literatura istorică si de idei de la noi, o serie de contribuții
care s-au ocupat de acest lucru înaintea mea. Ceea ce rămâne de făcut, recurgând la istoria intelectuală și la contextualizare, este să imaginăm un nou cadru care să permită contemporanilor noștri să aibă acces la dilemele și interogațiile pașoptiste.
Pașoptismul la care se referă acest volum este cel dezvoltat în Principate. Evenimentele tragice de peste munți, de la afirmarea demnității naționale pe cale memorandistă la războaiele ce opun pe români ungurilor, nu intră în cadrele acestei cărți.
cărămidă a mitologiei naționale și o placă turnantă. Divers si contradictoriu, el adună în interiorul său o sumă de voci, dar si de obsesii. De toate acestea noi, cei de astăzi, suntem legați ombilical.
Nu am încercat să realizez, în spațiul acestui eseu, o examinare monografică sau istorică a fenomenului pașoptist. Există, în literatura istorică si de idei de la noi, o serie de contribuții
care s-au ocupat de acest lucru înaintea mea. Ceea ce rămâne de făcut, recurgând la istoria intelectuală și la contextualizare, este să imaginăm un nou cadru care să permită contemporanilor noștri să aibă acces la dilemele și interogațiile pașoptiste.
Pașoptismul la care se referă acest volum este cel dezvoltat în Principate. Evenimentele tragice de peste munți, de la afirmarea demnității naționale pe cale memorandistă la războaiele ce opun pe români ungurilor, nu intră în cadrele acestei cărți.
Displaying 1 - 5 of 5 reviews