Alergătorul invizibil

by Ciprian Măceșaru

„Adevărata literatură e despre ratați” – afirma într-un interviu Umberto Eco. Ei sunt cei care fascinează, care fac viața și, implicit, literatura palpitante. Într-o astfel de tradiție literară se înscrie noul roman al lui Ciprian Măceșaru, Alergătorul invizibil, al cărui erou (anti-erou), Paul Vasilescu, eșuează în căsnicie, în relația cu părinții, la job și, mai ales, în literatură. Dar unde Paul Vasilescu dă greș, Ciprian Măceșaru reușește să construiască un personaj nesigur, șovăielnic, neputincios și înduioșător de optimist în încercările sale – un personaj complex de care ne vom aminti multă vreme. --Emanuela Ignățoiu-Sora

128 pages, Paperback

First published October 1, 2019

About the author

Primul om de cultură pe care l-a admirat a fost N. Grigorescu. Haşdeu şi fantoma Iuliei l-au îngrozit. Jebeleanu l-a lăsat rece. În liceu a cântat thrash metal pe versuri de Bacovia. A lucrat ca desenator de animaţie (cea mai frumoasă slujbă pe care a avut-o vreodată), vânzător, responsabil de librării, PR Manager al revistei Şapte Seri. A fondat revista bucureşteană Accente.
A publicat în reviste din România şi străinătate. În Irlanda a fost inclus într-o antologie de poezie. A publicat mai multe cărţi de poezie, un volum de interviuri, un jurnal cultural şi un roman.

Reviews

[Michael Haulică · Rating 3 out of 5]

E prima carte a lui Ciprian Măceșaru pe care o citesc. Îmi place cum scrie, aș mai citi. 3 stele doar pentru cartea asta, pentru că e cumva nescrisă. Puțin peste 100 de pagini, deși avea material de cel puțin 250. Multe pasaje ar putea fi date de exemplu pentru „show, don't tell”. De multe ori preferă să povestească povestea în loc să povestească întămplările, lucru care l-ar ajuta mai mult pentru înțelegerea personajelor, pentru pus carne pe personaje. Pentru că are personaje, pe care chiar reușește uneori să le pună în lumină, dar pentru foarte scurt timp, pentru o frază, două sau o imagine, două. Mă așteptam să insiste mai mult pe motivațiile personajelor, lucru care i-ar fi umplut și povestea, i-ar fi dat volum și miză.
În fine. Măceșaru ar trebui să fie mai darnic cu el, să-și ofere mai mult timp pentru fiecare carte. Sau, cel puțin, pentru asta ar fi trebuit să facă așa. Ar fi trebuit... mă rog, n-ar fi trebuit nimmic. Mie mi-ar fi plăcut mai mult dacă.

[Ramona Boldizsar · Rating 4 out of 5]

Recenzia completă: https://ramona.boldizsar.ro/alergator...

“Am pus mâna pe Alergătorul invizibl de Ciprian Măceșaru, apărută în 2019 la Editura Paralela 45 și știam deja că o să întâlnesc o proză dinamică, o narațiune care curge și, în general, o scriitură pe gustul meu. Citesc în paralel și Infrapaginal, jurnalul lui Ciprian Măceșaru (Jurnal 2000-2018, ed. Cartex 2019; îl voi citi lent pentru că niciodată nu mă grăbesc cu lectura unui jurnal). Știam deja că-mi place cum scrie deoarece prima mea întâlnire cu narațiunea din cartea asta a fost sub forma romanului (scurt) Portbagaj (ed. Trei, 2014). În Alergătorul invizibil, Ciprian Măceșaru reia povestea lui Paul Vasilescu (din Superhero și Portbagaj) și o încheagă într-o singură reprezentare. De același autor vă recomand și Corpuri de întunecat, ultimul său volum de poezie apărut la Casa de Pariuri Literare în 2020 și despre care deja am scris (și citit într-o sâmbătă).”

[Jovi Ene · Rating 3 out of 5]

Ciprian Măceșaru reia temele din romanele anterioare (Superhero și Portbagaj), pentru a construi un personaj cu care vrea să pună mai mult accentul pe viața complicată, complexă și plină de suferință a scriitorului obișnuit. Împrumută, desigur, și multe trăsături proprii, dar zbuciumul este comun tuturor, pentru că este extrem de dificil să ajungi un scriitor important, chiar dacă ai talent, să îți vezi prima carte publicată, să scrii și să rescrii, să îți vinzi cumva tirajele sau să îți revii după succes. Poate doar dacă ocolești într-un fel legea și moralitate, dar atunci te izbești de conflictele familiale sau de cele cu părinții. Paul Vasilescu este fiecare dintre noi.