Am cunoscut iubirea si durerea ca sentimente ingemanate, decantate in "Spitalul de suflete." Exista suferinta punitiva, cu amprenta unui ego flamand si purgativa, care poarta sigiliul iertarii. Cea de-a doua creeaza o punte intre noi si Dumnezeu, amintindu-ne ca suntem fiinte spirituale care traiesc o experienta umana. Fugim uneori, de frica, din calea iubirii, insa ea este visul lucid care ne reconfigureaza traseele interioare, ne elibereaza de minciunile societatii si ne apropie de esenta vietii. Cartea s-a nascut in cenusa luptelor afective, fiind un spatiu al iertarii, al resemnarii sau al regasirii, in care Maria, Ionut si Mihail sunt azilanti. Tot ce avem de pret purtam in suflet si nimic nu se pierde, totul se transforma. Va doresc iubire, iertare si liniste!
Nu am înțeles nimic 😂 Ba avem persoana I, ba persoana a III-a, fiind alternate în mijlocul unui capitol. Un capitol este povestit din 2-3 perspective, fără a fi delimitate. Acțiunea nu este coerentă, este greu de urmărit. Citatele wanna be filosofice de la începutul capitolelor sunt moartea pasiunii, dar ilustrațiile au fost super frumoase. Pun pariu că autoarea a vrut să dea la medicină, dar nu a luat examenul. Am tras de mine să termin "cartea" asta, cred că merit o medalie. ✌Pace❤
Cu tot respectul pentru autoare că a avut curajul să publice, dar cartea asta e... nici nu o pot descrie fără să arunc un cuvânt << jignitor >>. Nu am înțeles nimic din ea și nu îmi imaginez de ce am cumpărat-o. E slabă și neverosimilă.