Celălalt

by Cornel George Popa

Cel mai recent roman al lui Cornel George Popa, Celalalt, are un subiect mai putin obisnuit. O femeie se indragosteste de o fotografie, asa cum Catalina se indragosteste de Luceafarul de pe cer.

Inainte de a-si continua povestea, Cornel George Popa explica stralucitor-eseistic deosebirea dintre fotografie si poza. Va trebui ca dictionarele sa inregistreze de acum inainte distinctia facuta de el.

Apoi, autorul se intoarce in timp - unde ne transporta si pe noi - pana la momentul in care Amalia, invatatoare intr-un sat, il cunoaste la un bal pe Gelu. Emotia indragostirii, atat de greu de descris, este admirabil descrisa de Cornel George Popa. La scurta vreme, Amalia primeste in dar o fotografie: "In ea, Gelu seamana cu un actor. Sau cu un demon. Dar un demon bland si accesibil, pe care-l implori sa te viziteze noaptea, insa el este intr-o asa de mare masura ocupat, incat niciodata nu ajunge." Cei doi isi traiesc dragostea cu sfiala, apoi se casatoresc. Dupa cativa ani, Gelu moare pe neasteptate, intr-un accident. Iar Amaliei ii ramane fotografia lui. Obsedata de amintirea celui disparut, il cauta pe fotograful de moda veche Haim Leibovici si ii cere sa mareasca fotografia pana la dimensiunile unui om real si sa o coloreze.

Ma opresc aici cu relatarea ca sa nu stric placerea cititorilor de a afla ei insisi ce se mai intampla. De fapt, povestea abia incepe.

"Este un roman plin de vraja. Realist si ireal in acelasi timp." - Alex Stefanescu

254 pages, Paperback

First published October 1, 2019

Reviews

[fan mitski · Rating 4 out of 5]

Daca nu iti plac cartile care sunt slow paced, nu citii cartea asta! Proza a fost buna, merge usor, dar sincer nu-mi e nimic clar din toata actiunea.

[Elena Druță · Rating 3 out of 5]

Pe parcursul romanului, o observăm pe Amalia, cum dintr-o femeie de-a dreptul fadă și lipsită de orice trăsătură interesantă, aceasta devine un adevărat personaj ce trezește curiozitatea familiei, a vecinilor și a orașului în întregime. Modul în care femeia trece peste durerea pierderii este unul oarecum previzibil, dar autorul oferă tot felul de nuanțe prozei și, la un moment dat, ajungi să nu mai înțelegi care este limita între vis și realitate.
Recenzia completă, aici.

[mars · Rating 4 out of 5]

wtf did i just read. edit: m-am simtit mindfucked majoritatea timpului cat am citit-o dar cred ca asta demonstreaza defapt cat de bine a fost scrisa. tulburatoare si dureroasa dar si te tine intr-o faza de "nu inteleg ce se intampla si nu cred ca vreau sa inteleg dar sunt curioasa unde o sa ajunga cu asta". a bit of psychological thriller if you ask me.

[Flø · Rating 4 out of 5]

Povestea are loc într-un orășel de deal, în perioada ceaușistă. Gelu, soțul Amaliei, moare într-un accident. Erau căsătoriți de doar câțiva ani, fiind ambii foarte tineri. Romanul explorează modul excentric în care Amalia traversează doliul, până în clipa în care Gelu [spoiler alert!] redevine viu, sub o formă sau alta și lucrurile se precipită într-un galop hipnotic. Dar nu e vorba de realism magic aici, ci de realism pur, după cum mi-a făcut plăcere să descopăr. Pe alocuri nu mi-au plăcut neapărat unele metafore ale autorului, mi s-au părut trase de păr, însă are și multe formulări excelente. De asemenea, m-a încântat foarte mult preambulul romanului, în care Cornel George Popa rememorează frânturi din copilărie, descriind o zonă a orașului Iași (Târgu Cucu - Golia), unde trasează diferențe între poză și fotografie (de când mă știu mă entuziasmează distincția asta). Cu alte cuvinte, "he had me at hello".