Aporia

by Oana Uiorean, Miruna Van Dionant Uiorean (Illustrator)

O casă cu perete de sticlă din centrul primenit al unui oraș străin, un câmp de cocioabe din apropierea unei gropi de gunoi. Copilul unei cerșetoare e luat de către Agenție. Unei tinere cu multă școală îi trece prin cap să o ajute pe mamă să-l recupereze. Aporia (Dezbărații) vorbește, printr-o serie de îndoieli, despre cum liniile paralele nu converg nici chiar la limita spre infinit.

136 pages, Paperback

Published June 1, 2019

Reviews

[Jessica · Rating 4 out of 5]

spain but the s is silent


Când erai copil, știai mai bine ca oricine să fii singură. Prietenii, iubiri, în sinea ta știai deja că sunt așa-zise. Oare cum ți-ar fi fost viața dacă nu te-ai fi lăsat smulsă, cu puterea colosală a reproșurilor, părintești dar nu numai, de pe calea singurătății? Tu, omul care te-ai născut cu darul singurătății, te-ai întors înverșunată împotriva ei. Ce dar de neînlocuit, să n-ai nevoie de nimeni. Ți-ai fi trait-o victorioasă, nemaiavând instinctul să repeți la nesfârșit întâia îngrângere, și ai fi rămas, în loc de asta, la nesfârșit învingătoare, stăpână?

[M]

A book I found very poetic and very painful, traumatizing even. I know I liked it, in the sense of "found it necessary" not in the sense of "enjoying" it, but I'm not sure yet what to make of my thoughts about it.

[Oana]

Recenzie de Andreea Pop

http://pravaliaculturala.com/article/...

Recenzie de Andreea Mîrț

https://revistaechinox.ro/2020/07/apo...

Recenzie de Carolina Vozian

http://reteauacritica.artapolitica.ro...

Recenzie de Teodor Ajder

https://mamaligadevarsovia.wordpress....

[floricel · Rating 5 out of 5]

Aș vrea să citesc mai multe cărți din lit. română cu astfel de teme.
E despre trauma sărăciei, despre lupta de a-ți depăși condiția, de a te împăca cu neputințele și limitele tale.
E un roman scurt, dar foarte complex și care aduce în fața acele gânduri pe care le avem fiecare dintre noi: dorința de a aparține unui loc, căutarea constantă de comunitate, de a fi înțeles și prețuit pt ceea ce ești.
Poate fi luat și ca un roman politic pt că menționează inegalitățile care ne definesc și ne fac mai puțin înțelegători unii cu ceilalți.
La final rămân întrebările pe care atunci când ni le punem, arareori ne dăm și un răspuns.
Ce îți rămâne atunci când nu mai ai pe cine să te bazezi? Cum continui să trăiești când realizezi că nu ai devenit cine ți-ai fi dorit? Ce poveste îți spui zi de zi despre tine, atunci când nu e nimeni să te audă?
Lectura asta vine ca un exercițiu de compasiune și reflecție.

[Gabriela Oprea · Rating 4 out of 5]

e greu să spun ceva despre cartea asta. foarte multă durere.

[andreea ꩜ · Rating 4 out of 5]

Dar primul moment în care frica te stăpânește cu adevărat e cel în care te temi în sfârșit, fără să te gândești, te temi că n‑ai să‑l poți iubi. Te temi de cum are să miroasă, altfel decât tine și ai tăi, poate, sau de ce fel de păr va avea, în ce unghiuri și curbe îi vor crește brațele și picioarele, dinții, cum își va deschide ochii, va fi înalt cum nu sunteți tu și ai tăi, scund cum nu sunteți tu și ai tăi, gras sau slab, foarte deștept sau foarte prost, și n‑ai să‑l poți iubi.

[Marina · Rating 5 out of 5]

O carte tensionată și dureroasă ca o lovitură în piept. În egală măsură o reflexie personală asupra existenței feminine, dar și o ilustrare a lumii inegale și nedrepte în care trăim.