What do you think?
Rate this book
Macii Bătrâneții. Sade la ospiciu
Le 27 avril 1803, Donatien de Sade est extrait de sa prison de Bicêtre et conduit à l'hospice de Charenton, un établissement spécialisé dans le traitement de la folie. Il y passera ses onze ultimes années de captivité, qui seront aussi les dernières années de sa vie. En tout, il sera resté enfermé près de vingt-neuf ans.
Sade est vieux et se souvient. Il ment, il manipule, il invente. Mais une part de la vérité de cet être absolument singulier, qui a imaginé dans ses grands romans pornographiques les configurations les plus atroces, émerge. Pourquoi la lecture de son oeuvre provoque-t-elle ce profond bouleversement ? Qu'il n'ait jamais réalisé les terrifiantes cruautés qu'il a écrites le différencie des innombrables bouchers que compte l'histoire, mais l'y apparente, quoi qu'on en ait. Certains affirment qu'il a fait oeuvre de moraliste, par sa démesure même. Pourquoi le Mal ? Pour dynamiser la Nature ? Et si Sade avait raison ? Si c'était cela, l'essence profonde de l'humain ? Et s'il avait tort ? Sade monstre ou moraliste ? Tout est vrai dans ce roman, à l'exception du personnage de Morvan Tonnerre, témoin fasciné de cet homme acharné jusqu'à la fin à représenter l'abominable et qui a attaché à cette représentation plus de prix qu'à sa liberté.
Sade est vieux et se souvient. Il ment, il manipule, il invente. Mais une part de la vérité de cet être absolument singulier, qui a imaginé dans ses grands romans pornographiques les configurations les plus atroces, émerge. Pourquoi la lecture de son oeuvre provoque-t-elle ce profond bouleversement ? Qu'il n'ait jamais réalisé les terrifiantes cruautés qu'il a écrites le différencie des innombrables bouchers que compte l'histoire, mais l'y apparente, quoi qu'on en ait. Certains affirment qu'il a fait oeuvre de moraliste, par sa démesure même. Pourquoi le Mal ? Pour dynamiser la Nature ? Et si Sade avait raison ? Si c'était cela, l'essence profonde de l'humain ? Et s'il avait tort ? Sade monstre ou moraliste ? Tout est vrai dans ce roman, à l'exception du personnage de Morvan Tonnerre, témoin fasciné de cet homme acharné jusqu'à la fin à représenter l'abominable et qui a attaché à cette représentation plus de prix qu'à sa liberté.
164 pages, Paperback
First published March 7, 2005
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 of 1 review
November 2, 2022
"Sufletul meu pedepsit, certat, retinut, bietul meu suflet plin de griji esuate si de iubiri mizerabile, isi lua zborul, plutea, se umfla ca panza unei corabii in bataia vantului, dansa, strabatea dintr-odata distanta enorma care ne despartea."
Anne Parlange este romanciera si in 2002 a publicat "Rasuflarea minotaurului". Celalalt coautor, Vincent Lestrehan, este casier general si a publicat in 1968 "Regulile contabilitatii publice". Cei doi au redactat un roman care reconstituie ultimii ani ai vietii celebrului conte Francois de Sade. Probabil ca romanciera a scris partea in care Sade isi deapana gandurile si trairile iar casierul general a scris partile in care contabilul ospiciului tine un jurnal despre evenimentele de acolo. Romanul are asadar 2 naratori la persoana intai singular, suntem martori la gandurile si trairile nemijlocite ale lui Sade, acesta relantandu-ne chinurile prin care a trecut cat fusese intemnitat in diverse "gauri de sobolan". Astfel denumeste el locurile de detentie si diversele ospicii unde statuse.
Sade este foarte senzual, sincer si erotic in dezvaluirile privind intimitatile cu diverse amante si amanti. Aceasta parte o putem considera un fel de delir erotic.
Pe de alta parte economistul adjunct al ospiciului, Morvan Tonnerre tine un jurnal din care aflam detalii despre copilaria sa grea, despre perioada petrecuta pe mare ca mus pe un vas, unde dupa o cazatura ramasese schiop. Acesta in mod norocos ajunge sub protectia directorului ospiciului si este insarcinat sa se ocupe de gospodarirea cladirii. Are timp insa sa-l observe si pe contele de Sade despre care scrie ca ar transmite totodata furie, porunca, blandete, seductie si tensiune. Spune despre el ca are foc in privire. E sigur ca nu este nebun si se afla acolo pentru ca scrie lucruri indecente, impotriva moralei si religiei. Lucrarile sale corup tinerii sufleteste si trupeste.
Consider ca este o carte care ori va placea ori nu cititorilor. Ei pot s-o considere respingatoare, suportabila sau interesanta. Este total decizia lor.
Am retinut la pagina 25 ca pe vremea aceea nervii erau calmati de cei mai buni "chirurgi de prostate ecleziastice". Acest procedeu se numea "taiat" si se referea la o operatie de prostata care se presupunea ca vindeca de tot nervii pacientului.
De asemenea lumea isi imagineaza ca practicile S.M. inseamna oameni infasurati in latex, legati de lustre si chinuiti in toate felurile, insa iata cum vede Sade lucrurile:
Acesta isi aduce la un moment dat aminte cum o biciuise pe Sensible cu trandafiri. Petalele matasoase si mangaietoare cadeau peste trupul ei insangerat de la spini. Avem asadar durere, placere si arta.
In incheiere atasez cateva citate care mi s-au parut interesante:
"Are in acele momente frumusetea stranie a celor urati, un fel de flacara puternica care ia nastere din lupta din fiecare clipa impotriva adversitatilor exterioare, dar fara durerea acelei lupte."
"Cele 3 pasiuni ale vietii mele au fost banii, sexul si filozofia. Ai nevoie de bani ca sa filozofezi. De sex pentru consumarea naturii, de filozofie pentru independenta spiritului."
"Comoara cuvintelor e singura republica pe care o recunosc si al carei cetatean consimt sa fiu."
Anne Parlange este romanciera si in 2002 a publicat "Rasuflarea minotaurului". Celalalt coautor, Vincent Lestrehan, este casier general si a publicat in 1968 "Regulile contabilitatii publice". Cei doi au redactat un roman care reconstituie ultimii ani ai vietii celebrului conte Francois de Sade. Probabil ca romanciera a scris partea in care Sade isi deapana gandurile si trairile iar casierul general a scris partile in care contabilul ospiciului tine un jurnal despre evenimentele de acolo. Romanul are asadar 2 naratori la persoana intai singular, suntem martori la gandurile si trairile nemijlocite ale lui Sade, acesta relantandu-ne chinurile prin care a trecut cat fusese intemnitat in diverse "gauri de sobolan". Astfel denumeste el locurile de detentie si diversele ospicii unde statuse.
Sade este foarte senzual, sincer si erotic in dezvaluirile privind intimitatile cu diverse amante si amanti. Aceasta parte o putem considera un fel de delir erotic.
Pe de alta parte economistul adjunct al ospiciului, Morvan Tonnerre tine un jurnal din care aflam detalii despre copilaria sa grea, despre perioada petrecuta pe mare ca mus pe un vas, unde dupa o cazatura ramasese schiop. Acesta in mod norocos ajunge sub protectia directorului ospiciului si este insarcinat sa se ocupe de gospodarirea cladirii. Are timp insa sa-l observe si pe contele de Sade despre care scrie ca ar transmite totodata furie, porunca, blandete, seductie si tensiune. Spune despre el ca are foc in privire. E sigur ca nu este nebun si se afla acolo pentru ca scrie lucruri indecente, impotriva moralei si religiei. Lucrarile sale corup tinerii sufleteste si trupeste.
Consider ca este o carte care ori va placea ori nu cititorilor. Ei pot s-o considere respingatoare, suportabila sau interesanta. Este total decizia lor.
Am retinut la pagina 25 ca pe vremea aceea nervii erau calmati de cei mai buni "chirurgi de prostate ecleziastice". Acest procedeu se numea "taiat" si se referea la o operatie de prostata care se presupunea ca vindeca de tot nervii pacientului.
De asemenea lumea isi imagineaza ca practicile S.M. inseamna oameni infasurati in latex, legati de lustre si chinuiti in toate felurile, insa iata cum vede Sade lucrurile:
Acesta isi aduce la un moment dat aminte cum o biciuise pe Sensible cu trandafiri. Petalele matasoase si mangaietoare cadeau peste trupul ei insangerat de la spini. Avem asadar durere, placere si arta.
In incheiere atasez cateva citate care mi s-au parut interesante:
"Are in acele momente frumusetea stranie a celor urati, un fel de flacara puternica care ia nastere din lupta din fiecare clipa impotriva adversitatilor exterioare, dar fara durerea acelei lupte."
"Cele 3 pasiuni ale vietii mele au fost banii, sexul si filozofia. Ai nevoie de bani ca sa filozofezi. De sex pentru consumarea naturii, de filozofie pentru independenta spiritului."
"Comoara cuvintelor e singura republica pe care o recunosc si al carei cetatean consimt sa fiu."
Displaying 1 of 1 review