What do you think?
Rate this book
Οι δυο θάνατοι του Σωκράτη
Τα πάθη σφυρηλατούν την Ιστορία. Είναι άραγε δυνατόν η δίψα για εκδίκηση να αποτέλεσε την πραγματική αιτία της καταδίκης του Σωκράτη;
Ο βιασμός της Νεοβούλης - φημισμένης εταίρας της Αθήνας - από τον πλούσιο και ισχυρό Άνυτο οδηγεί στο ξέσπασμα τρομερών γεγονότων, στα οποία θα εμπλακούν ο Σωκράτης, ο Πλάτωνας, ο Αριστοφάνης, η Ασπασία και άλλα πρόσωπα της Αθήνας του πέμπτου π.Χ. αιώνα. Όταν ο Άνυτος δολοφονείται, η εξιχνίαση του εγκλήματος ανατίθεται στο σοφιστή Πρόδικο από την Κέα...
Σπάζοντας τις φόρμες της ανάπλασης των ιστορικών γεγονότων, μέσω μιας σύγχρονης και πρωτότυπης προσέγγισης, το βιβλίο "Οι δυο θάνατοι του Σωκράτη" μας βοηθά να διεισδύσουμε σε έναν πολιτισμό που μας τρέφει ακόμα.
Ο βιασμός της Νεοβούλης - φημισμένης εταίρας της Αθήνας - από τον πλούσιο και ισχυρό Άνυτο οδηγεί στο ξέσπασμα τρομερών γεγονότων, στα οποία θα εμπλακούν ο Σωκράτης, ο Πλάτωνας, ο Αριστοφάνης, η Ασπασία και άλλα πρόσωπα της Αθήνας του πέμπτου π.Χ. αιώνα. Όταν ο Άνυτος δολοφονείται, η εξιχνίαση του εγκλήματος ανατίθεται στο σοφιστή Πρόδικο από την Κέα...
Σπάζοντας τις φόρμες της ανάπλασης των ιστορικών γεγονότων, μέσω μιας σύγχρονης και πρωτότυπης προσέγγισης, το βιβλίο "Οι δυο θάνατοι του Σωκράτη" μας βοηθά να διεισδύσουμε σε έναν πολιτισμό που μας τρέφει ακόμα.
335 pages, Paperback
First published January 1, 2003
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 6 of 6 reviews
June 22, 2024
3.5
Bueno. Tiene algún que otro tópico, un par de giros de guion. Bien. Correcto. Simple. Entretenido.
Bueno. Tiene algún que otro tópico, un par de giros de guion. Bien. Correcto. Simple. Entretenido.
June 23, 2021
Cea mai grea lecţie de viaţă a învăţat-o Neobula la doisprezece ani, pe când nu ştia încă nimic despre sex. Era o copilă zveltă, urmărită de privirile desfrânate ale bărbaţilor şi de curând plecată de acasă, fără gândul de a se mai întoarce vreodată. Ciuma o băgase în mormânt pe maică-sa, iar taică-su pierise cu doi ani înainte în gropile carierelor de piatră din Siracusa, unde fusese deportat de spartani ca prizonier al marelui război. Cei doi unchi ai ei avuseseră parte de aceeaşi soartă, unul, în bătălia de la Amphipolis, celălalt, nu se ştie pe unde. Nu rămăsese nimeni care să-i poarte de grijă, în afară de o mătuşă îndepărtată, prea bătrână ca să se mai poată ocupa de ea, aşa că a fost vândută Aspasiei pentru a fi transformată în hetairă de lux.
Neobula auzise vorbindu-se de stăpâna bordelului, Aspasia din Milet, văduva lui Pericle, pe seama căreia circulau o mulţime de poveşti contradictorii: influenţa pe care o avea în anumite cercuri de bărbaţi, cultura sa, o aură de legendă presărată cu istorii tulburi şi, înainte de toate, afacerea sa care, sub simpla aparenţă a unei case de plăceri, ascundea o adevărată şcoală de femei.
Aspasia avea patruzeci şi doi de ani când a însoţit-o pe Neobula la templul Afroditei. Aici, copila aşeză o coroană de flori la picioarele zeiţei, după care îşi dădu jos tunica. Aspasia o cântări din priviri: trupul, încă de copil, promitea să o transforme în cea mai frumoasă fată care călcase vreodată pragul localului. Ochii ei aveau strălucirea dură a unui safir. Odată împlinit, acest trup avea să fie tulburător, şi până atunci Aspasia spera s-o înveţe tot ce era important să ştie despre cum trebuie să se poarte cu bărbaţii şi despre sex. O preveni că statutul de hetairă aducea cu sine multe greutăţi şi că supravieţuirea însemna isteţime şi voinţă de fier. De-acum încolo trebuia să fie supusă şi respectuoasă. Ea o va învăţa să gândească, să se facă inimoasă, să-şi cultive sensibilitatea prin dans, poezie, muzică şi s-o iniţieze, de asemenea, în tainele scrisului. Acolo, la Milesiana, întotdeauna avea să aibă un acoperiş deasupra capului, mâncare şi protecţie, toate acestea în schimbul muncii sale. Neobula se mulţumi să încuviinţeze. Aspasia continuă:
— Acum o să ai primul tău client. A plătit mult, pentru că eşti virgină. Trebuie să te previn că prima ta experienţă va fi dureroasă. Dar ţine minte asta: în sex, tot ceea ce doare este bun.
Neobulei nu-i era frică. Se gândea că lăsase în urmă tot ce era mai rău odată cu pierderea părinţilor şi acum găsise o nouă familie, care să-i poarte de grijă şi să o înveţe să fie femeie. Făptura ei delicată se întrezărea printre apele transparente ale lenjeriei, avea privirea pierdută, sfârcurile întunecate şi puful negru conturându-se prin albul inului, sub privirea scrutătoare a primului ei client.
Neobula auzise vorbindu-se de stăpâna bordelului, Aspasia din Milet, văduva lui Pericle, pe seama căreia circulau o mulţime de poveşti contradictorii: influenţa pe care o avea în anumite cercuri de bărbaţi, cultura sa, o aură de legendă presărată cu istorii tulburi şi, înainte de toate, afacerea sa care, sub simpla aparenţă a unei case de plăceri, ascundea o adevărată şcoală de femei.
Aspasia avea patruzeci şi doi de ani când a însoţit-o pe Neobula la templul Afroditei. Aici, copila aşeză o coroană de flori la picioarele zeiţei, după care îşi dădu jos tunica. Aspasia o cântări din priviri: trupul, încă de copil, promitea să o transforme în cea mai frumoasă fată care călcase vreodată pragul localului. Ochii ei aveau strălucirea dură a unui safir. Odată împlinit, acest trup avea să fie tulburător, şi până atunci Aspasia spera s-o înveţe tot ce era important să ştie despre cum trebuie să se poarte cu bărbaţii şi despre sex. O preveni că statutul de hetairă aducea cu sine multe greutăţi şi că supravieţuirea însemna isteţime şi voinţă de fier. De-acum încolo trebuia să fie supusă şi respectuoasă. Ea o va învăţa să gândească, să se facă inimoasă, să-şi cultive sensibilitatea prin dans, poezie, muzică şi s-o iniţieze, de asemenea, în tainele scrisului. Acolo, la Milesiana, întotdeauna avea să aibă un acoperiş deasupra capului, mâncare şi protecţie, toate acestea în schimbul muncii sale. Neobula se mulţumi să încuviinţeze. Aspasia continuă:
— Acum o să ai primul tău client. A plătit mult, pentru că eşti virgină. Trebuie să te previn că prima ta experienţă va fi dureroasă. Dar ţine minte asta: în sex, tot ceea ce doare este bun.
Neobulei nu-i era frică. Se gândea că lăsase în urmă tot ce era mai rău odată cu pierderea părinţilor şi acum găsise o nouă familie, care să-i poarte de grijă şi să o înveţe să fie femeie. Făptura ei delicată se întrezărea printre apele transparente ale lenjeriei, avea privirea pierdută, sfârcurile întunecate şi puful negru conturându-se prin albul inului, sub privirea scrutătoare a primului ei client.
July 4, 2019
Ignacio García-Valiño è stato uno scrittore spagnolo oltre che uno psicologo scolastico e sceneggiatore cinematografico, nato nel 1968 a Saragozza e scomparso prematuramente nel 2014 dopo una lunga battaglia combattuta contro il cancro. La maggior parte della sua produzione letteraria non è ancora tradotta in lingua italiana per volontà delle grandi case editrici (che si vede non ci guadagnano abbastanza), purtroppo per il pubblico che così perde una varietà di libri davvero molto interessanti.
Le due morti di Socrate è l’unico romanzo che sia mai stato tradotto in italiano e inglese.
L'autore si muove con grande abilità fra le pieghe del passato usando gli strumenti classici del giallo (l’omicidio, il mistero e l'indagine) per introdurci all’interno di un mondo affascinante e malizioso come quello dell’Atene di Pericle pieno di storie di amore, odio, passione e vendetta e di personaggi che sono rimasti nella storia con la S maiuscola.
Prodico di Ceo non ha nulla da invidiare a Sherlock Holmes: è un ottimo osservatore, scaltro, si muove sempre sopra le righe e spesso è anche eccentrico.
Aspasia, al suo fianco, è un controcanto splendido e la sua intelligenza, unita alla sensibilità unica che possiedono le donne, la rende un personaggio validissimo.
Di questo libro in particolare ho apprezzato il fatto che oltre ad essere un giallo storico è anche un romanzo che parla dell'emancipazione femminile, del significato della democrazia e dell'anticonformismo di Socrate.
Preparatevi, infine, per un finale a sorpresa che vi lascerà a bocca aperta.
Le due morti di Socrate è l’unico romanzo che sia mai stato tradotto in italiano e inglese.
L'autore si muove con grande abilità fra le pieghe del passato usando gli strumenti classici del giallo (l’omicidio, il mistero e l'indagine) per introdurci all’interno di un mondo affascinante e malizioso come quello dell’Atene di Pericle pieno di storie di amore, odio, passione e vendetta e di personaggi che sono rimasti nella storia con la S maiuscola.
Prodico di Ceo non ha nulla da invidiare a Sherlock Holmes: è un ottimo osservatore, scaltro, si muove sempre sopra le righe e spesso è anche eccentrico.
Aspasia, al suo fianco, è un controcanto splendido e la sua intelligenza, unita alla sensibilità unica che possiedono le donne, la rende un personaggio validissimo.
Di questo libro in particolare ho apprezzato il fatto che oltre ad essere un giallo storico è anche un romanzo che parla dell'emancipazione femminile, del significato della democrazia e dell'anticonformismo di Socrate.
Preparatevi, infine, per un finale a sorpresa che vi lascerà a bocca aperta.
May 23, 2023
2,5 αστέρια. Βρήκα κάποιες περιγραφές με βία χωρίς νόημα. Η ιστορία η οποία είναι βασισμένη σε παρτα πρόσωπα όπως η Ασπασία, ο Περικλής, ο Σωκράτης, ο Αλκιβιάδης και άλλοι αλλά δεν είναι ιστορικό μυθιστορημα εκτός ίσως από την δική του Σωκράτη και τον θάνατο του. Κάτι ήθελε να πει ο συγγραφέας αλλά κάπου χάθηκε. Δεν υπήρχε ειρμος και συνοχή. Δεν μου άρεσε καθόλου.
November 13, 2020
Bello, appassionante.. Oltre ad essere un racconto storico, in cui si evincono tanti episodi famosi, racchiude anche un giallo da risolvere
August 14, 2023
An interesting political thriller, in a sense, but it glosses over its characters and their motivations. Everything seems to be on such a surface level. Captivating, nonetheless
Displaying 1 - 6 of 6 reviews