Cet ouvrage voudrait rendre justice aux historiens qui vécurent au Moyen Âge - et d'abord convaincre qu'il y en eut. Il n'y eut pas que des conteurs naifs, comme on le croit trop souvent, mais, tout comme aujourd'hui, des historiens acharnés à reconstruire leur passé, proche ou lointain. L'histoire n'avait pas, au Moyen Âge, la reconnaissance qu'elle a aujourd'hui. Modeste auxiliaire de la théologie, du droit et de la morale, elle n'était jamais enseignée pour elle-même ; personne ne pouvait songer à se consacrer tout entier à cette activité secondaire. Pourtant, les achèvements des historiens furent loin d'être négligeables. Ils surent tirer parti de la tradition orale, mais se plongèrent aussi avec courage dans les bibliothèques et les archives. Passionnés de chronologie, ils reconstruisirent comme ils purent un passé daté : l'érudition moderne date de cette époque.
Curiozitatea pentru "ceea ce a fost" s-a transformat in fascinatie si in studiu aprofundat. Evul Mediu, de multe ori numit (pe nedrept) "intunecat", a conectat memoria cu cercetarea minutioasa. Cronografi, cronicari, istorici, istoriografi, proveniti in marea lor majoritate din mediul monastic, si-au explicat si au explicat originile intamplarilor care au marcat destinul omenirii. Istoria, sora mai mica si mai saraca a religiei, moralei si filosofiei, a devenit carte de invatatura. S-a alaturat catedralelor, aceste fabuloase Biblii daltuite in piatra, luminand calea spre adevar. Sau sadind mladitele a ceea ce avea sa devina propaganda in folosul unor vremelnici carmuitori.