Trofeul Arthur, ediția a V-a - Premiul pentru secțiunea 0-7 ani
Povestea lui Alfred este simplă: fără aventuri prin furtuni neașteptate, răpuneri de balauri ori salvări cavalerești de prințese, fără inamici vicleni cu superputeri. Alfred nici n-a auzit niciodată de lucrurile astea. Lui îi tulbură viața un singur gând: că nu e la fel ca monștrii din jurul lui.
Pe Corina Dascălu o cunosc de prin facultate şi de fiecare dată când strângeam gaşca şi începeam să deschidem chivotul subiectelor interesante, râmăneam surprins de pasiunile sale în domeniul literar, cinematografic şi BD. Stăteam printre paharele de bere şi ascultam zecile de corelaţii dintre regizori şi scenarişti, dintre autori şi ilustratori şi mi-am spus încă de pe atunci că ea va scoate cel puţin o carte la fel de interesantă pe cât sunt subiectele pe care le abordează. Şi nu m-am înşealat, pentru că Alfred, un monstru mult prea simplu (Editura Arthur, 2018) este o carte completă, atât din perspectiva povestirii, cât şi a ilustraţiei.
De reţinut este că acest volum a câştigat Trofeul concursului Editurii Arthur la secţiunea 0-7 ani.
Şi am ajuns în librărie. Cartea în sine este cartonată, sigilată la vânzare şi conţine designul autoarei. Am luat-o și m-am apucat de citit.
Sincer să fiu la prima lectură am luat-o la trap şi mi-am aruncat fugitiv şi câte un ochi pe ilustraţii. După ce am ajuns la final senzaţia a fost una de: „hmm, doar atât? Adică cum adică?” Şi am lăsat-o pe noptieră o seară. În mintea mea se dădea o luptă între „Ce pana mea a fost asta?” şi „Bă, dar cartea e exact ce nu există”. De la simplul argument că volumul este în întregime ilustrat de Corina, cu tuş pe hârtie, până la story-ul simplu, dar cu substraturi educativ-cognitive, l-am reluat. Şi la a doua lectură imaginea s-a deschis. Pentru că Alfred este un monstru, dar nu ca oricare alţi monştri. El este un monstru simplu, fără abilităţi deosebite. Îi plac pisicile şi jeleurile uriaşe, pasiuni care îl umanizează într-o lume a monştrilor de primă speţă. Dar şi aici, dacă ne concentrăm atenţia asupra detaliilor, ne dăm seama că lumea lui Alfred nu este o lume a fricii, a angoaselor pe care ei ar trebui să le transmită copiilor, ci este o lume colorată, chiar şi în alb şi negru.