Nemuritorii de rând

by Ana Barton

Îl iubea și tremura de bucurie. Deci, iubea și ea, putea și ea să iubească. Nu era doar monstrul ăla atoțiiubitor și-al nimănui care credea că este. Credea și se-ngrozea. Putea și ea să-și adune iubirea la un loc într-o boccea și s-o dea și unui singur om, nu numai tuturor, nu numai risipită. Fusese doar o chestiune de timp și de frică, doar precauție. Însă acum își găsise omul potrivit, omul ei. Mai rămânea să-l și-ntâlnească, dar, la cât timp trecuse, la câtă viață, ce mai contau câteva luni. Până atunci, își vor scrie și vor vorbi mult la telefon. O să reziste ea, e o stoică, nu vreo disperată. Marea iubire trebuie compensată cu ceva, nu? E ca o casă căreia începi să-i astupi găurile din pereți și din dușumea mult înainte s-o construiești.

352 pages, Paperback

First published November 1, 2018

About the author

Fiindcă am fost gimnastă până mi-au calculat vârsta osoasă şi-au stabilit că despre performanţă n-o să poată fi vorba din motive de lungime excesivă, aş putea spune că am o mobilitate impresionantă. Am 40 de ani. Sunt însă atât de imatură încât aproape că mi-e ruşine să-i declar. De arătat, da, îi arăt pe toţi, deşi, uneori, parcă mai văd şi zecimale pe-acolo. De şcoală ce să zic? Am o educaţie eclectică, model toptan: Teologie, Litere, Cultură şi Civilizaţie Ebraică, Psiholingvistică. Babel ori foame. Sigur, arareori mă înţeleg pe mine şi cu mine, dar m-am lăsat şi de dramatizări. Cine sunt? Mama unei copile de 12 ani şi jumătate pe care o cheamă Rada. Cum sunt? Vie, deocamdată. Binecuvântată stare. Ce fac? Am trei caiete, unul acasă, unul la birou şi unu-n geantă, pe care le scot câteodată aproape compulsiv pentru a nota, ilizibil, fără excepţie, câte o trecere de glonţ neîncărnat prin cap. Apoi, mă enervez crunt, încercând să descifrez ce naiba a scris din voia-i invariabil şi mioritic-implacabil năstruşnică stiloul ăla galben cu oranj, că dau numai peste lecţiuni incerte. Scriu de douăzeci de ani, (ex)trăgându-mă sârguincios din publicistică precum darwiniştii din maimuţă.


Sursă text: http://www.hergbenet.ro/autor/ana-barton

Reviews

[Oana Crâmpeie de suflet · Rating 5 out of 5]

„Nemuritorii de rând” este un volum scris cu măiestrie și construit într-un mod extrem de neconvențional, precum și într-un stil extrem de liric, cu toate că este scris în proză, și de franc, de ludic, făcându-te să te îndrăgostești de el în mod iremediabil. Ana Barton construiește adevărate ode închinate iubirii pure, neprelucrate, netrecute prin filtrul rațiunii umane, acelei scântei de dragoste care izvorăște din cele mai tainice camere ale sufletului și domină ființa, făcând-o să uite tot ceea ce a știut vreodată și să se reconstruiască de la zero, reamintindu-și cine este și ce merită cu adevărat și uitând tot ceea ce a trăit până la întâlnirea aceasta măreață cu viața și cu iubirea, cu persoana aceea special trimisă pentru ea.

Autoarea ne vorbește despre energia iubirii și despre puterea acesteia de a te recompune, de redeveni întreg după ce ani întregi ai dormitat într-un fel de letargie necontrolată, într-un fel de moarte a inimii și a minții, care te făcuse să nu te mai vezi pe tine cu adevărat și să nu mai ții cont de ceea ce îți dorești cu adevărat, de visurile tale, ci să acționezi în mod automat, asemeni unui robot, făcându-le tuturor pe plac, mai puțin ție. Poveștile Anei Barton sunt pline de vitalitate, de frumosul acela pe care îl întâlnim în basmele populare sau în cele arabe, iar ea țese în fața cititorilor săi povești izvorâte parcă din „1001 de nopți” și, asemeni Șeherezadei, nu spune povestea până la capăt, ci lasă totul deschis, făcându-ne să ne imaginăm ciclicitatea vieții umane și eternitatea adusă de cel mai înălțător sentiment pe care omenirea l-a trăi vreodată: iubirea.


https://crampeiedesufletblog.wordpres...

[Patricia Băloi · Rating 5 out of 5]

N-am mai găsit genul ăsta de frumusețe într-o carte de când am citit un Un veac de singurătate.

[Diana · Rating 5 out of 5]

M-am bucurat de stilul delicat și direct, cu idei reale și autenticitate. Am simțit „Nemuritorii de rând” ca pe o carte de savurat lent cu o cană de ceai aromat la căldură în fața unui șemineu, o carte de simțit și înțeles, nu de povestit.

[Lia (Roman) Rusu · Rating 5 out of 5]

O carte minunată: prospețime în abordare, artificiu inteligent și fascinant în scriitură, teme inepuizabile și un românism adorabil.

Autoarea îmi amintește de Jeanette Winterson, însă îmi este chiar *mai* aproape de suflet.

[Maria Croitoru · Rating 5 out of 5]

Povești împletite atât de bine. M-am regăsit în atât de multe personaje, încât simt că nemuritorii de rând sunt mereu cu noi, în și prin noi

[Olea · Rating 3 out of 5]

Scris frumos, ca stil îmi amintește de Paul Georgescu, dar nu mai rezonez la felul asta de discurs. 

3* că nu vreau să descurajez publicul țintă. 

[MariaWitBook · Rating 2 out of 5]

Cu parere de rau! Poate inca Nu era momentul ca eu sa citesc aceasta carte.

[Simona Rentea · Rating 4 out of 5]

Nemuritorii de rând este o carte ca o zi de vară. Te ademenește, te amorțește, te sufocă, te îmbrățișează, îți usucă gura, sufletul și pielea, te răsfață, te adoră, te disperă, te învăluie.

E ca atunci când te plimbi pe o plajă sălbatică. La început, îți place liniștea și nisipul fin, briza te învăluie, cerul te veghează. Și apoi, încet, minut după minut, ți se face un gol în stomac și simți teama cum urcă-ncet pe picioarele goale, prin nisip, și-ți urcă în gât răvășind totul în cale. Și te sperie pustietatea, singurătatea, cerul te apasă, briza te înfrigurează.

Şi apoi vezi soarele apunând în mare și se așează totul în tine. Te aprinzi în întuneric.

Review complet pe blog - http://simonarentea.ro/nemuritorii-de...