Seria de publicistică Baricadele adună cele mai bune articole publicate în presă de Andrei Crăciun, unul dintre cei mai talentați și apreciați jurnaliști tineri români.
* Ediție adăugită și revizuită
Dacă există o insuportabilă frumusețe a unui gest oarecare a unui om oarecare, Andrei Crăciun o va găsi și va scrie despre ea. Dacă există vreo urmă de firesc în cel mai nefiresc lucru din lume, Andrei o va găsi și pe aceasta. Nimic din ce e vulnerabil, sau plin de cicatrici, sau lipsit de speranță nu îi va scăpa, și scrie despre copii, bătrâni, scriitori și fotbaliști cu același sentimentalism și aceeași luciditate cu care declară că Veneția nu există pentru că e prea frumoasă pentru a exista.
Baricadele lui Andrei Crăciun ar putea fi rezumate ca o enciclopedie de vieți omenești și întâmplări trecute la secțiunea „fapt divers” a ziarelor. Acest prim volum al său de publicistică, reeditat și revizuit cu atenție după trei ani de la apariția sa, cuprinde poveștile oamenilor întâlniți de Andrei, călătoriile sale prin lume, meciurile cele mai spectaculoase de fotbal, lucrurile pe care de altfel cititorul unui ziar nu le-ar considera esențiale la o prima vedere sau cărțile-monument despre care Andrei simte că e musai să scrie.
Cand se autodefineste ca "poet minor", Andrei Craciun se refera, probabil, la statura lui...Pentru ca toate eseurile din cartea asta curg intr-un poem nu despre viata, ci creator de viata. Despre oameni plini, despre solemnitatea faptelor marunte, despre marile intamplari care ne traiesc, despre tot ceea ce ne face sa visam. M-a facut sa indoi colturile paginilor, cum nu am mai facut de cand eram copil si citeam pentru prima data Bacovia.
Dacă ar fi să dau cea mai scurtă definiție a scriitorului/ eseistului/ jurnalistului de fapt divers Andrei Crăciun, aș spune că e omul pesimist care poate să scrie frumos despre absolut orice. Și pe asta am să o și dau, pentru că la cele complicate mă pricep mai puțin. Baricadele vol. I este o colecție de articole scurte pe cele mai diverse teme (cărți, scriitori, oameni, fotbal, călătorii, filme, politică, istorie și sigur mi-au mai scăpat) dintre care nu pot să numesc nici măcar unul care m-a plictisit sau m-a nemulțumit. Genul de carte pe care o scoți oriunde (în aglomerația din metrou, la semafor, când îți aștepți prietena în fața magazinului, pe wc-u ș.a.m.d.) doar ca să mai profiți de minutul în plus pentru a mai sorbi câteva cuvinte). Genul de carte care te face să te repezi să comanzi tot ce a mai scris autorul, fie ele poezii, povestiri sau tot articole când nici măcar nu ai terminat-o încă. M-am tot sucit în jurul notei. Să dau cinci stele? Păi stai așa, că de cinci stele sunt Dostoievski, Orwell, Kafka, Bulgakov. Pot să fac comparația? Nu, nu există comparație. Da, cartea e de cinci stele. Cinci stele și pălăria scoasă. Andrei Crăciun era jurnalistul meu preferat, iar cu cartea asta nu a făcut decât să își întărească poziția.
Am citit cartea pe nerasuflate. Contine o serie de articole foarte scurte, autorul trece de la o tema la alta repede si fara o ordine precisa - ai impresia ca stai la taclale cu un prieten, e o experienta foarte frumoasa pentru cititor. Andrei Craciun e un povestitor grozav - el reuseste sa relateze si cel mai banal eveniment intr-un mod aproape poetic.