Colecționarul de sunete și alte proze

by Anton Holban

Anton Holban (1902-1937), pour beaucoup le plus proustien des écrivains roumains, détonne dans le paysage littéraire national. Mélomane averti, inspiré davantage par les épisodes de sa vie plutôt que par l'imagination, l'histoire ou les mouvements d'avant-garde, il distille une analyse psychologique discrète et délicate. Pour la première traduction en français d'Anton Holban, le choix des nouvelles s'imposait, car il soutient lui-même la supériorité de la nouvelle sur le roman, notamment pour son cadre restreint. Aussi, dans un texte de 1935, plutôt que de nouvelles c'est de « fragments » qu'il voudrait qu'on qualifie sa prose courte, dont l'histoire de la « petite Japonaise » est remarquable de concision. « Le lecteur est le plus souvent déconcerté. […] Dans « Hallucinations » les couleurs sont plus vives et plus prégnantes. Faire quelque chose à partir de rien. L'ambition suprême de Racine. Existe-t-il plus noble ambition ? Et puis, estomper la ligne entre le réel et l'irréel. Le lecteur manque d'habileté, disons-le, tant qu'il présume chez moi une conscience du travail achevé. Mais dans notre pays la question du lecteur est encore plus critique. » À vous laisser tenter par cette lecture, vous risquez tout au plus des rencontres : peut-être que le Cioran de « Glorieuse journée à Cernica » est bien le double d'Emil, et l'oncle de « Grand-mère se prépare à mourir » le critique Eugen Lovinescu.

Genres: Romanian Literature

240 pages, Paperback

First published January 26, 2015

About the author

Scriitor, romancier și eseist român, Anton Holban s-a născut pe 10 februarie 1902 la Huși. Este fiul lui Gheorghe Holban, ofițer, și al Antoanetei (născută Lovinescu), precum și nepotul de soră al criticului Eugen Lovinescu. Urmează cursurile școlii primare "Al.I.Cuza" din Fălticeni, și cursurile Facultății de Litere din București, secția limba și literatura franceză.

Anton Holban frecventează cenaclul lui Eugen Lovinescu, Sburătorul, unde citește povestiri și fragmente din romane. În perioada 1928-1932 activează ca profesor de limba franceză la Liceul de Baieți "V. Alecsandri" din Galați, iar în 1934 este transferat la Seminarul Central din București.

Scriitorul își face debutul în anul 1928 în revista lui Liviu Rebreanu, "Mișcarea literară", cu articole despre monumentele de artă românească veche. "Romanul lui Mirel", primul roman al lui Holban apare la Editura "Ancora" în 1929. Un an mai târziu, pe scena Teatrului National din București, are loc premiera piesei "Oameni feluriți", piesa ce obține premiul "Al.Gh.Florescu" al Societății Autorilor Dramatici.

Publică în 1931 romanul "O moarte care nu dovedește nimic", urmat de alte două: "Parada dascălilor" (1932) și
"Ioana" (1934). În revista "România literară" îi apare un studiu intitulat "Viața și moartea în opera D-nei Hortensia Papadat Bengescu".

Anton Holban a mai scris nuvele, incluse în volumul "Halucinații" și eseuri, precum: Marcel Proust - câteva puncte de vedere, Contribuții la specificul românesc, Testament literar, Experiența și literatura, Racine-Proust, în marginea lui Huxley. Este ales membru activ al Societății Scriitorilor Români în 1935.

Anton Holban se stinge din viață pe 15 ianuarie 1937 la București.