Romanul ne prezinta in principal viata Mariei, acum adolescenta, si trairile ei legate de revederea prietenului din copilarie, alaturi de iubita lui din prezent, a relatiei cu trecutul, despartirea de iubitul din copilarie in urma adoptiei ei de catre un cuplu, pierderea mamei adoptive, schimbarea scolii si integrarea ei intr-un grup la liceu. Romanul ne pune in fata cu intrebari pe care le avem cu totii in anumite momente ale vietii: dureaza dragostea din copilarie toata viata? Cat de mult ne schimbam? Mai suntem aceiasi odata cu trecerea timpului? Ce e prietenia? Atmosfera e uneori dura, cand e vorba de dependent de droguri, alteori poetica, in momentele in care citim gandurile Mariei ca in niste insemnari de jurnal legate de sentimentele ei de dragoste pentru Hades, prietenul din copilarie. In grupul de adolescenti se formeaza mai multe triunghiuri amoroase, care se schimba pe parcurs. Atmosfera e incarcata de trairi atat pasionale, erotice cat si pure, lirice. Senzatiile fizice sunt completate de reflectii. Suntem treziti din reverie odata cu personajele, adusi brutal la realitate in momentul in care fetele intra in incurcatura si ajung la sectia de politie, dar si de finalul tragic, final care ne socheaza odata cu personajele si ramanem fara cuvinte.
Citate:
“Eram prea mica sa ma gandesc daca vom disparea si noi, candva, la fel ca picaturile de ploaie, izbindu-ne intr-un mod brutal de zid.” (p. 6)
“[…] de fapt, eu m-am intors. In incercarea tatalui meu de a fugi de trecut, m-a aruncat pe mine in bratele lui.” (p. 226)
“Daca muzica era cea care ne putea aduce impreuna, aveam sa imi petrec intreaga viata printre partituri.” (p. 232)