Lovitura a fost prea neașteptată, prea brutală, prea puternică. Iar eu nu mai sunt tânără, lumea este un cazan care fierbe îngrozitor, va mai fi ceva de genul „anul viitor”? Acum ușa este deschisă, totul se află în fața mea, cele mai binecuvântate două luni din an: am reușit să birui iarna. Nu mai sunt tânără, am văzut atâta disperare până acum, va mai fi oare un alt an, o altă primăvară, un alt anotimp?
Regina Maria Însemnare din 20 aprilie 1937
Viața își continuă cursul ei calm, dar cu acel curent subteran de emoție din cauza agitației care a cuprins lumea. Sandy pare mulțumită, îi place frumusețea locului și, la fel ca și mine, se bucură de splendoarea pomilor înfloriți. [...] Altă încântare sunt nuanțele diferite de verde delicat pe care le capătă copacii care își întind ramurile încărcate cu frunze, una câte una, acoperind fundalul munților cu umbre. [...] Aceste nuanțe atât de diferite sunt o sursă de neîncetată bucurie, aș vrea să le absorb în ființa mea, să devină o parte din mine.
Regina Maria Însemnare din 9 aprilie 1938
Acest volum îngrijit de Sorin Cristescu reproduce pentru prima oară în traducere românească ultima parte din jurnalul Reginei Maria, de la 4 martie 1937 până la ultima însemnare din 11 iulie 1938. Fiecare pagină este o mărturie a seninătății cu care regina și-a acceptat suferința, a răbdării cu care s-a spus investigațiilor și tratamentelor, unele de-a dreptul chinuitoare, a felului demn în care și-a purtat infirmitatea, ea, care fusese plină de energie și capabilă să reziste la cele mai solicitante eforturi. Impresionant este modul în care a refuzat să vadă evidența, să accepte faptul că sfârșitul este din ce în ce mai aproape.
Jurnalele Reginei Maria a României obișnuiau să fie o încântare, dar aceste ultime file din 1937-1938 sunt extrem de triste, în ciuda optimismului și energiei unei femei unice în istoria noastră. Sunt, practic, ultimele însemnări făcute de Regină până cu doar șapte zile înainte de plecarea ei definitivă.
O ediție bine îngrijită și tradusă, aspectuoasă, dar cu destule greșeli de corectură. Aștept cu nerăbdare publicarea însemnărilor din perioada 1929-1936. E păcat că aceste jurnale au fost publicate fără o unitate stilistică pe la diferite edituri, mai mici sau mai mari, în traduceri mai mult sau mai puțin reușite, cu pauze mari între volume.
Un jurnal coplesitor. Apasare ce am resimtit-o in fiecare fila. Cu toate astea ne-am insotit in drumurile mele zilnice prin Cotroceni si am luat masa de pranz impreuna in dupa-amiezile tarzii.
Este, deopotrivă, surprinzător și copleșitor să citești aceste ultime însemnări ale Reginei Maria, îmbrăcate într-o tonalitate, adesea, lipsită de speranță.
Până în ultima clipă, până la ultima sa însemnare în jurnal (11 iulie 1938), Regina Maria a continuat să se gândească la mult iubita sa ,,dulce țară”, la tensiunile și schimbările de pe scena politică românească, nu fără a uita de contextul politic internațional, de zbuciumul ce cuprinsese întreaga lume.
Deși bolnavă, Regina a încercat pe cât posibil să-i aibă pe cei dragi alături, să se înconjoare cu dragostea lor și cu frumosul pe care avea obiceiul să-l găsească aproape pretutindeni.
Până la sfârșit... Regina a trecut prin filtrul rațiunii tot ceea ce auzea și vedea, așternând timide rânduri în caietele sale impresionante, ce încântă și întristează, în același timp, istoricii și cititorii de rând.
Mai multe despre acest volum, tradus și editat de istoricul Sorin Cristescu, veți putea citi pe blog!