Am citit cartea intr-o zi. Nu am lasat-o din mana decat sa-mi odihnesc ochii. La final am ramas cu un rush, cum ti se intampla dupa un film bun sau o carte buna. Au trecut cateva zile de atunci si uite ca eu tot cu gandul acolo am ramas.
La personajele foarte bine conturate, suficient de general incat sa devina tipologii, dar atat de minutios sculptate incat au viata proprie. Actioneaza uneori surprinzator, dar nu gratuit, intotdeauna in concordanta cu structura lor.
Acum, la rece, as spune ca nu exista personaje negative si pozitive. Asta, pe de o parte, datorita complexitatii personajelor, nici unul nu e absolut bun sau rau (desi cele mai multe personaje graviteaza mai mult spre “partea intunecata”, dar ajungi sa le simpatizezi sau macar sa le intelegi pe undeva), iar pe de alta parte, datorita modului in care naratorul (in acelasi timp personajul principal) vede lumea. Desi judecata de valoare atarna deasupra tuturor personajelor, este una rece si retinuta, care priveste cu acceptare firea umana, cea mai mare vina fiind neputinta sau refuzul constientizarii. Asta mi s-a parut cu totul nou, asumarea totala, fara scuze sau remuscari, a unui om hiper rational, analitic si pragmatic.
Nu stiu sa zic mai mult fara sa intru in detalii, si nu vreau sa va stric placerea de a descoperi singuri ce se intampla.