Autorul insista cu analiza asupra contributiei unversitatilor occidentale la formarea elitei romanesti, detinatoare a levierelor de comanda in campul politic, economic si cultural, promotoare a tendintelor dominante din diversele domenii ale vietii si ale cunoasterii. Este o microistorie a formarii elitei care a gestionat in principal diversele campuri tehnico-stiintifice si culturale. Ea a creat, a condus si a reprezentat institutii, a organizat si a participat la congrese sau societati savante, a tinut conferinte publice, a acaparat si a fost prezenta in industria culturala etc. Prin toate acestea, ea si-a exercitat si "puterea", acel libido dominandi, furnizand iluzia autoritatii intelectuale, mult superioara cotidienelor satisfactii umane, efemere sau meschine.