Йоана Николае е родена в Сънджеорз-Бъй, окръг Бистрица-Насауд, Румъния.
Има няколко публикувани стихосбирки (Ретуширана снимка, Северът, Вярата, Кенотаф, Автоимунно – отличена от СРП с наградата ”Книга на годината” 2013 г.), антологията Ломографии, два романа (Небето в корема, Птица върху жица) и детски книги (Приключенията на Арик, Арик и наемните войници и Фербония).
Носител е на множество национални и международни награди, най-важната сред които е Награда за източноевропейска литература. Книгата Северът излиза на немски през 2008 г., Небето в корема е публикувано през 2013 г. на шведски, а през 2014 г. и на български, а Птица върху жица предстои да излезе на сръбски.
Изнася лекции и участва в конференции и множество литературни фестивали в страната у чужбина. Подбрани стихотворения на авторката са преведени и публикувани във Франция, Англия, Германия, Австрия, Канада, Швеция, Полша, САЩ и България. Член е на Съюза на писателите в Румъния и на ПЕН Румъния.
Ioana Nicolaie s-a nascut in Sangeorz-Bai, judetul Bistrita-Nasaud. A absolvit in 1997 Facultatea de Litere a Universitatii din Bucuresti, iar in 1998 a terminat cursurile de masterat ale aceleiasi facultati. Dupa absolvire a lucrat in invatamint, in presa si in domeniul editorial. Este membra a Uniunii Scriitorilor din Romania. A publicat mai multe volume de versuri (Poza retusata, Nordul, Credinta, Cenotaf ), doua romane (Cerul din burta, O pasare pe sirma) si literatura pentru copii (Aventurile lui Arik si Arik si mercenarii). A fost nominalizata la premii nationale si internationale, cel mai important fiind Eastern European Literature Award. Volumul Nordul a aparut in germana, in 2008, cu titlul Der Norden. Cerul din burta a fost publicat in 2013 in suedeza (cu titlul Himlen i magen) si este in curs de aparitie in bulgara, iar O pasare pe sirma este in curs de traducere in sirba. A fost inclusa in noua volume colective romanesti (Ferestre ’98, 40238 Tescani, Cartea cu Bunici, Intelectuali la cratita etc.) si in numeroase reviste si antologii straine (Poesie 2003: Roumanie, territoire d’Orphee, New European Poets, The Vanishing Point That Whistles: An Anthology of Contemporary Romanian Poetry etc.).
Ioana Nicolaie este casatorită cu scriitorul și poetul Mircea Cărtărescu.
E primul volum de poezie al Ioanei Nicolaie pe care l-am citit dar, fiind familiarizata cu proza ei, mi-a fost ușor să înțeleg frământările și tristețea care răzbat din aceste versuri. Am recunoscut persoanaje și crâmpeie de viață pe care le-am întâlnit și în romanele autoarei. Poeziile din "Autoimun" nu transfigureaza doar spaimele provocate de boala care a lovit la 35 de ani ci și dureri și tristeți vechi, care și-au lăsat amprenta pe sufletul ei. În ultimă instanță, am perceput acest volum ca o incursiune în "Nordul" Ioanei Nicolaie pentru că acest nord este atât de adânc impregnat în toate fibrele ființei ei încât nu aș putea să o separ pe Ioana din prezent de trecutul ei transilvan. De exemplu, poeziile despre mătușa ei sau cele care pleacă de la fotografii din copilărie. "Acum știu că totul e din familie O gropita-n obraz, o sprânceană prea albă, Creanga cu spini țintind omoplații, Plânsul peste plânsul din burtă Pe care nu-l poți îndoi ca pe-o hartă Și nici ca pe un foc peste care Crezi că ești gata să sari" (Instantaneu) Mi-a plăcut mult.