„Ce mândru am fost când am împlinit zece ani şi am învăţat cuvântul deceniu! Când l-a pronunţat maică-mea („Astăzi, Dănuţ, ai împlinit un deceniu“) m-am simţit ca vechii cavaleri înnobilaţi de spada regală. Mi-am supt burtica, mi-am îndreptat spinarea, ochii mi s-au aprins presimţind viitoare, măreţe fapte de arme, iar fiorii luptei mi-au dat sfântul imbold de a goli instantaneu două sau trei cutii de bomboane. Tot aşa, la cincizeci de ani, pândeam cu nesaţ evenimentul negru sau auriu de la 52. De ce 52?“ - DAN C. MIHĂILESCU
„Îmbătrânirea este vremea dilemelor mature, a interogațiilor coapte, pe calea spre bătrânețe. Prefigurând-o.“- MARINA DUMITRESCU
„Cifrul îmbătrânirii există în noi de când venim pe lume. Cu toate acestea, un anumit stadiu existențial ne revelează, fiecăruia altfel, realitatea acestui alambicat proces. Depinde și de noi modul cum îmbătrânim sau suntem prizonierii fatalității? Vârsta de mijloc e probabil cea mai indicată să aducă lămuriri.“ - MARINA DUMITRESCU
Teodor Baconschi s-a născut în 1963, la București. După un doctorat în antropologie religioasă și istorie comparată a religiilor la Universitatea Paris-Sorbonne (Paris IV, 1995), a urmat studii post-doctorale la New Europe College (București, 1996). A fost director al Editurii Anastasia (1995-1996), apoi redactor în TVR (emisiunea Viața spirituală, 1997). În 1997 a intrat în diplomație, fiind, pe rând, ambasador al României la Sfântul Scaun, Ordinul Militar Suveran de Malta și Republica San Marino (1997-2000); Director General în Ministerul Afacerilor Externe (2001-2002); ambasador al României în Republica Portugheză (2002-2004); secretar de stat pentru afaceri globale (MAE, 2004-2006); consilier prezidențial (2006-2007); ambasador al României în Republica Franceză și Principatul de Monaco (2007-2009); Ministru al Afacerilor Externe 2009-2012). A fast distins cu Marea Cruce a Ordinului Pius IX (Vatican), Ordinul Sfintei Agatha (San Marino), Comandor Stella della solidarieta italiana, Cavaler al Ordinului de Merit (Portugalia), Comandor al Legiunii de Onoare (Franța), Cavaler al Ordinului Serviciu Credincios (România).
Publicații, sub semnătura de autor Teodor Baconsky: Le rire des Pères. Essai sur le rire dans La patristique grecque, Desclée de Brouwer, Paris, 1996 (Râsul Patriarhilor, Anastasia, 1996; Humanitas, 2008); Iacob și îngerul, Anastasia, 1996; Ispita Binelui. Eseuri despre urbanitatea credinței, Anastasia, 1997; Turn înclinat. Fragmente de arheologie profetică, Curtea Veche, 1999; Roma caput mundi (împreuna cu Horia Bernea), Humanitas, 2000; Pe ce lume trăim, Editura Pro, 2004; Insula Cetății. Jurnal parizian, Curtea Veche, 2005. Despre necunoscut, Humanitas, 2007; III incursiuni în Cotidianul românesc (ilustrații de Devis Grebu), Curtea Veche, 2009; Bisericile de lemn din Maramureș (album UNESCO), 2010. Sub semnatura Teodor Baconschi: Creștinism și democrație, Curtea Veche, 2011; Legătura de chei. Mărturii diplomatice (În dialog cu Armand Goșu), Curtea Veche, 2013.
Intr-o era a vitezei, a vietii traita intr-un ritm alert, nu ne mai permitem sa ne gandim la imbatranire, cu atat mai putin la moarte. Batranetea nu mai este apreciata ca odinioara, este chiar un lucru hidos la care nu merita sa reflectezi. In aceasta carte, insa, o serie de oameni de cultura, scriitori, poeti, arhitecti, profesori si chiar preoti, incearca fiecare, pe de o parte, sa ne transmita din experienta proprie traita in apropierea batranetii, pe de alta parte, sa exprime propriile perceptii cu privire la aceasta varsta si cum ar trebui ea abordata. Aflam, in linii mari, ca oamenii nu devin neaparat mai intelepti cu varsta, ci mai degraba "mai copii". Perspectiva mortii este atat de aproape incat abia acum batranii (sau cel putin o mare parte dintre ei) isi iau libertatea de a fi sinceri si a trai, atat cat le-a mai ramas, la maxim. O carte care merita si la care cu siguranta voi reveni.