What do you think?
American Nobility
Excerpt from American Nobility
No, thanks, I have just finished, she replied, closingthelastdrawer. I shall bethankful to rest a minute.
No, thanks, I have just finished, she replied, closingthelastdrawer. I shall bethankful to rest a minute.
494 pages, Paperback
First published January 1, 1900
About the author
Pierre de Coulevain
47 booksJeanne Philomène Laperche, best know for her pseudonym Pierre de Coulevain, was a French writer, winner in two occasions of the Montyon prize. She was part of the jury of the Fémina prize, since its creation in 1904 until the 1920s. Her novels mostly autobiographical, making it difficult for the reader to distinguish between the writer and the character of the novel.
Her parents were hoteliers in rue de la Douane. In 1879, her mother, Madame Laperche, a widow, moved to Paris with her daughter Philomène and her son Paul, a lawyer at the Court of Appeal.
In 1882, Philomène married Jean Fernand Lafargue, a friend from Bordeaux, who had come to the capital for a literary career. He was a journalist in the Chamber of Deputies and novelist. He was secretary then vice-president of the Société de Gens de Lettres between 1893 and 1903, date of his death.
In 1898, Philomène published, under the pseudonym of Hélène Favre de Coulevain, her first novel, "American nobility", which was awarded in 1899 with the Montyon prize.
In 1901 she published her second novel, "Ève victoriouse", now under the pseudonym of Pierre de Coulevain, and was again awarded with the Montyon prize.
In 1903, after the death of her husband and mother, and the departure of her son René, admitted to the École forestière de Nancy, she decided to travel and regain her freedom. A few months later, her third novel titled "Sur la branche", appeared.
In 1906, a journal wrote during a trip of several months in England is published, "L'Île inconnue, mœurs anglaises". In 1908, in the book "Au cœur de la vie", she writes about Switzerland. In 1913 appears "Le Roman merveilleux", very marked by theosophy.
Her son René was killed during the 1914-1918 war, leaving a young widow and two little twin girls. From this date, the novelist did not publish anything. The children's book "L'Épreuve de Georges" was published post-mortem in 1933.
Jeanne Philomène Laperchedied on March 16, 1927 in Boulogne-Billancourt.
Her parents were hoteliers in rue de la Douane. In 1879, her mother, Madame Laperche, a widow, moved to Paris with her daughter Philomène and her son Paul, a lawyer at the Court of Appeal.
In 1882, Philomène married Jean Fernand Lafargue, a friend from Bordeaux, who had come to the capital for a literary career. He was a journalist in the Chamber of Deputies and novelist. He was secretary then vice-president of the Société de Gens de Lettres between 1893 and 1903, date of his death.
In 1898, Philomène published, under the pseudonym of Hélène Favre de Coulevain, her first novel, "American nobility", which was awarded in 1899 with the Montyon prize.
In 1901 she published her second novel, "Ève victoriouse", now under the pseudonym of Pierre de Coulevain, and was again awarded with the Montyon prize.
In 1903, after the death of her husband and mother, and the departure of her son René, admitted to the École forestière de Nancy, she decided to travel and regain her freedom. A few months later, her third novel titled "Sur la branche", appeared.
In 1906, a journal wrote during a trip of several months in England is published, "L'Île inconnue, mœurs anglaises". In 1908, in the book "Au cœur de la vie", she writes about Switzerland. In 1913 appears "Le Roman merveilleux", very marked by theosophy.
Her son René was killed during the 1914-1918 war, leaving a young widow and two little twin girls. From this date, the novelist did not publish anything. The children's book "L'Épreuve de Georges" was published post-mortem in 1933.
Jeanne Philomène Laperchedied on March 16, 1927 in Boulogne-Billancourt.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 2 of 2 reviews
January 13, 2019
Imi place foarte mult literatura americana de la sfarsitul sec. al IX-lea. Sunt fermecata de frumusetea, forma impecabila si eruditia textelor. De asemenea imi face mare placere sa citesc despre obiceiurile, eticheta, manierele, vestimentatia de salon ale acelor vremuri. Si daca totul e completat cu o poveste de dragoste atunci e perfect.
Asa cum deja stim de la ilustrii scriitori ca H. James sau W. Howells tematica frecventa pentru aceste carti este diferenta dintre americanii puri, neviciati si artistorcratii europeni versati si viciosi in arta seductiei si desertaciunii. Era la moda in acele vremuri ca un tanar american instarit sa mearga peste ocean in Europa pentru a-si desavarsi educatia si cunostintele generale despre viata.
Prezenta este si o carte de moravuri ce ilustreaza perfect intamplarile amoroase ale vremurilor, conduita nobililor, insa este si despre onoare, frumusetea trupeasca, intelectuala si sufleteasca. O femeie desavarsita, asa cum ar zice Henry James, le are pe toate trei.
"Noblesse Americaine" a aparut in 1912 si o infatiseaza pe tanara si instarita Annie Willars ce decide sa calatoreasca din America in Europa, in special la Paris, pentru a cunoaste lumea si societatea. La plecare tanarul Frank Barnett, indragostit de ea, o avertizeaza in legatura cu nobilii versati care abia asteapta sa acapareze o tanara mostenitoare straina. Ea il linisteste ca va avea grija insa odata ajunsa la Paris il cunoaste pe marchizul Jacques d 'Anguilhon, un gentilom cu un titlu urias, insa ruinat. Barbatul ajutat de o ducesa o seduce pe tanara americana si se casatoreste cu ea. Dupa nunta insa el si ducesa isi dau seama ca sunt indragostiti unul de altul. Intrebarea este cu cine va ramane pana la urma Jacques: cu sotia sau cu amanta?
Textul este extrem de frumos si plin de aforisme din care putem invata lucruri esentiale pentru viata. In ceea ce priveste seductia tinerei fete marchizul joaca detestata carte a indiferentei. Azi e interesat, o luna dispare, apoi iar o baga in seama pana cand fata neavand experienta e zapacita cu totul.
Pe langa trio-ul amoros cartea ne vorbeste despre niste lucruri extrem de importante: caracterul frumos, nobletea gandurilor, buna crestere, calitatea de gentleman si de lady, distinctia, a avea principii in viata si o judecata dreapta lipsita de egoism si trivialitate, a te inalta prin spirit ca scop al vietii si pana la urma a nu fi oricine.
Zilele acestea am avut o discutie si mi-am exprimat regretul ca aceste calitati nu mai sunt scoase in evidenta in societatea noastra si mi s-a replicat ca gresit, acestea se gasesc dar nu mai sunt fluturate sub nasul nostru (show off). Eu consider ca tocmai asta e gresit, ca nu ne mandrim cu ele in loc de trivialitatile care sunt promovate ostentativ.
In incheiere, cateva citate care evidentiaza bogatia estetica a textului:
"Nu vad cum cineva ar fi nefericit alaturi de o femeie inteligenta si bine crescuta. Contrastele duc la cele mai puternice sentimente."
"De fapt, a scadea din prestigiul barbatului inseamna a scadea din onoarea si placerea de a il cuceri."
"Dar frumosul si bunul gust au reguli recunoscute in toata lumea, copila mea; prima regula este simplitatea. E de preferat sa incerci sa le respecti decat sa le nesocotesti."
"Cu cat ai un suflet mai elevat, cu atat gelozia e mai subtila si mai dureroasa..."
"Barbatul nu intelege decat propria lui gelozie. Intotdeauna considera ca pentru o femeie, un asemenea sentiment e mai mult sau mai putin lipsit de ratiune."
"Totul este bun. Nimic nu este inutil nici in lumea moralei, nici in lumea materiei."
Asa cum deja stim de la ilustrii scriitori ca H. James sau W. Howells tematica frecventa pentru aceste carti este diferenta dintre americanii puri, neviciati si artistorcratii europeni versati si viciosi in arta seductiei si desertaciunii. Era la moda in acele vremuri ca un tanar american instarit sa mearga peste ocean in Europa pentru a-si desavarsi educatia si cunostintele generale despre viata.
Prezenta este si o carte de moravuri ce ilustreaza perfect intamplarile amoroase ale vremurilor, conduita nobililor, insa este si despre onoare, frumusetea trupeasca, intelectuala si sufleteasca. O femeie desavarsita, asa cum ar zice Henry James, le are pe toate trei.
"Noblesse Americaine" a aparut in 1912 si o infatiseaza pe tanara si instarita Annie Willars ce decide sa calatoreasca din America in Europa, in special la Paris, pentru a cunoaste lumea si societatea. La plecare tanarul Frank Barnett, indragostit de ea, o avertizeaza in legatura cu nobilii versati care abia asteapta sa acapareze o tanara mostenitoare straina. Ea il linisteste ca va avea grija insa odata ajunsa la Paris il cunoaste pe marchizul Jacques d 'Anguilhon, un gentilom cu un titlu urias, insa ruinat. Barbatul ajutat de o ducesa o seduce pe tanara americana si se casatoreste cu ea. Dupa nunta insa el si ducesa isi dau seama ca sunt indragostiti unul de altul. Intrebarea este cu cine va ramane pana la urma Jacques: cu sotia sau cu amanta?
Textul este extrem de frumos si plin de aforisme din care putem invata lucruri esentiale pentru viata. In ceea ce priveste seductia tinerei fete marchizul joaca detestata carte a indiferentei. Azi e interesat, o luna dispare, apoi iar o baga in seama pana cand fata neavand experienta e zapacita cu totul.
Pe langa trio-ul amoros cartea ne vorbeste despre niste lucruri extrem de importante: caracterul frumos, nobletea gandurilor, buna crestere, calitatea de gentleman si de lady, distinctia, a avea principii in viata si o judecata dreapta lipsita de egoism si trivialitate, a te inalta prin spirit ca scop al vietii si pana la urma a nu fi oricine.
Zilele acestea am avut o discutie si mi-am exprimat regretul ca aceste calitati nu mai sunt scoase in evidenta in societatea noastra si mi s-a replicat ca gresit, acestea se gasesc dar nu mai sunt fluturate sub nasul nostru (show off). Eu consider ca tocmai asta e gresit, ca nu ne mandrim cu ele in loc de trivialitatile care sunt promovate ostentativ.
In incheiere, cateva citate care evidentiaza bogatia estetica a textului:
"Nu vad cum cineva ar fi nefericit alaturi de o femeie inteligenta si bine crescuta. Contrastele duc la cele mai puternice sentimente."
"De fapt, a scadea din prestigiul barbatului inseamna a scadea din onoarea si placerea de a il cuceri."
"Dar frumosul si bunul gust au reguli recunoscute in toata lumea, copila mea; prima regula este simplitatea. E de preferat sa incerci sa le respecti decat sa le nesocotesti."
"Cu cat ai un suflet mai elevat, cu atat gelozia e mai subtila si mai dureroasa..."
"Barbatul nu intelege decat propria lui gelozie. Intotdeauna considera ca pentru o femeie, un asemenea sentiment e mai mult sau mai putin lipsit de ratiune."
"Totul este bun. Nimic nu este inutil nici in lumea moralei, nici in lumea materiei."
June 14, 2022
📔 În urma provocării lansate de @reading_on_my_way am ales un roman, să-i spunem clasic, mai puțin cunoscut publicului român (deși autoarea a fost recompensată cu Premiul Academiei Franceze pentru această lucrare), oferit de Editura Minerva, în cunoscuta colecție BPT. Recunosc că am fost provocată de titlu: Aristocrație americană. Însă pana acum nu am fost suficient de motivată sa o încep.
📔 Romanul ii va incantata cu siguranță pe amatorii de romane de epoca, pe cei ce gusta intrigile de salon si iubirile eroice. Însă chiar și pentru cei care se lasă mai greu cuceriți de astfel de povești poate maniereiste ,desuete, exagerate, romanul este interesant pentru că, până la aproape ultima pagină, explorează cu minuțiozitate portretele atât de contrastante ale aristocrației americane, respectiv europene.
📔 Romanul ii va incantata cu siguranță pe amatorii de romane de epoca, pe cei ce gusta intrigile de salon si iubirile eroice. Însă chiar și pentru cei care se lasă mai greu cuceriți de astfel de povești poate maniereiste ,desuete, exagerate, romanul este interesant pentru că, până la aproape ultima pagină, explorează cu minuțiozitate portretele atât de contrastante ale aristocrației americane, respectiv europene.
Displaying 1 - 2 of 2 reviews