Colectia Clasici ai literaturii universale va ofera o noua capodopera a altor Randuiala firii de Samuel Butler. „Randuiala firii este una dintre bombele cu ceas ale literaturii. [...] Aceasta carte a zacut ascunsa in biroul lui Samuel Butler vreme de treizeci de ani, abia asteptand sa arunce in aer familia victoriana si, odata cu aceasta, intregul edificiu maret al romanului victorian, cu pilastrii sai de sustinere cu tot...” V.S. Pritchett „Daca vreodata casa mea ar fi cuprinsa de un incendiu, singurul roman victorian pe care l-as salva din flacari ar fi Randuiala firii... Fiecare scriitor contemporan care are un simt dezvoltat al ironiei ii este, probabil, intr-o oarecare masura, indatorat, direct sau indirect, lui Butler, care a avut nenorocul de a fi un om al secolului al XX-lea nascut in anul 1835.” - William Maxwell, The New Yorker
Samuel Butler was an iconoclastic Victorian author who published a variety of works, including the Utopian satire Erewhon and the posthumous novel The Way of All Flesh, his two best-known works, but also extending to examinations of Christian orthodoxy, substantive studies of evolutionary thought, studies of Italian art, and works of literary history and criticism. Butler also made prose translations of The Iliad and The Odyssey which remain in use to this day.
See also: Samuel H. Butcher, Anglo-Irish classicist, who also undertook prose translations of Homer's works (in collaboration with Andrew Lang.
Sunt 500 de pagini de sublimă artă literară, datorată nu puțin și iscusinței traducătorului. Pentru a se păstra farmecul unei cărți, traducerea literală nu e suficientă, ci e nevoie de intuirea stilului autorului și transpunerea sa în traducere, realizând o conversie inerentă diferenței dintre limbi. Cred că traducătorul a reușit să realizeze aceasta cu succes.
Acest roman, scris în plină perioadă victoriană, a reprezentat un manifest specific avantgardismului de atunci. Deși se dorește a fi ceva excepțional prin mesajul și îndraznețea afișate, totuși el se integrază într-un context ușor de intuit: al criticismului biblic din a doua jumătate de sec. XIX (Ernst Renan), al promovării teoriei evoluției (de lucrările lui Ch. Darwin) și al psihanalizei lui Freud (care și el scrisese o carte pe tema lui Moise). Cu alte cuvinte, autorul susține prin expunere următoarele idei: importanța geneticii în comportament (dar și evoluția care izvorăște nu din adaptare naturală, ci din variații comportamentale - adică teoria lui Lemarck, nu a lui Darwin), a sexualității în psihoză (criza lui Ernesc izbucnește din pricina confruntării inhibiției cu instinctul) și a raționalizării în credință (rațiunea de a fi ca o credință).
Pe alocuri, discursul mi se pare naiv prin concluziile la care ajunge (exp. ateismul ce izvorăște din neconcordanța relatărilor despre Înviere), și, uneori, în sinceritatea de care dă dovadă, autorul își dă singur replica (fără însă să sesizeze consecințele întregi).
Ernest Pontifex este autorul (S. Butler), iar alte personaje din carte sunt asociate cu persoane din viața autorului. Desigur, nu este o autobiografie, ci un roman, esențial fictiv, dar care conține suficiente referințe autobiografice cât pentru a ne face o impresie nu atât despre viața materială a autorului, cât despre viața sa intelectuală și spirituală. El trece de la credința forțată prin educație, la exaltare religioasă, la cădere în ateism, la agnosticism (mi se pare că așa ar trebui caracterizat ultimul punct de vedere relevat în carte).
Dar cartea nu este numai discursivă, ci și narativă. Are personaje complexe, atent construite - deja această carte poate fi considerată un roman psihologic, răsturnări de situație incitante și, pe alocuri, un cinism de-a dreptul comic (în special în descrierile ce o privesc pe Cristina, mama lui Ernest). Totul presărat, după cum s-a spus, cu mici introspecții și divagații foarte interesante prin originalitate și franchețe. Unele idei sunt de-a dreptul fermecătoare, inclusiv prin faptul că sunt scandaloase, oricât de mult n-ai fi de acord cu ele.
B. Shaw spune că "Rânduiala firii este una dintre cele mai mari realizări ale umanității". Desigur că e o laudă exagerată, dar cu singuranță esența mesajului rămâne valabilă: o carte ce trebuie citită de orice pasionat de lectură, o carte reprezentativă unei gândiri, unui secol, unei ere, unei societăți. În opinia mea înfățișează excelent trecerea de la rigoarea victorianismului, la liberalismul debusolant post-victorian (care a fost frământat de victorienii excentrici), la umbra căruia s-au format toți aceia care aveau să producă două dintre cele mai mari dezastre al umanității: primul și al doilea război mondial. Căci, la rândul său, așa cum liberalismul s-a născut în victorianism, el a copt în vatra sa nihilismul. Samuel Butler trăia cu impresia că oamenii se vor putea bucura de viață fără a pune întrebări, pur și simplu trăind-o. Iar atunci când totuși se nășteau întrebări, răspunsurile ar fi trebuit să fie nerelevante pentru viața cotidiană. Poate pentru că el a trăit, precum este și cazul eroului romanului de față - Ernest, toată viața sa ca un gentleman.
Merită 5/5. Deși nu sunt de acord cu mesajul transmis, pot aprecia stilul, arta, discursul, talentul și efortul implicat în producerea unei asemenea lucrări. Pentru mine a fost o lectură reconfortantă. Am regăsit un clasic al epocii sale (căci clasicismul nu presupune o singură perioadă, ci reprezintă procesele de maturație pentru fiecare perioadă în parte).
PS: Primele capitole pot părea banale pentru unii, însă ele construiesc cadrul pentru înțelegerea eroului principal (în stil evoluționist) care intră în scenă abia mai târziu.
Puține cărți mi-au produs o impresie atât de puternică. Naratorul este de o sinceritate necosmetizată, aproape brutală, lucru surprinzător pentru acea perioadă. Cu siguranță locul acestei cărți este alături de marile capodopere ale literaturii universale.