După succesul cărții Pe dos, poezii cu prostii pentru copii, Carmen Tiderle revine, la un an distanță, cu o nouă colecţie de poeme pline de viață pentru copiii zilelor noastre: În orașul Bucurville - o bucurie de carte, cu aproape o sută de poezii scrise într-un stil „neserios” despre lucruri și întâmplări aparent mici care însă ascund idei mari.
Un volum de fabule contemporane, superb ilustrate, care nu subestimează inteligența celor mici și nici cheful de copilărie al celor mari. Ceea ce o face delicioasă pentru copii și adulți deopotrivă.
Bucurville e un oraș în care n-are nimeni domiciliu stabil fiindcă e orașul copilăriei, dar e un loc demențial în care ființele și lucrurile au ceva nou și uimitor de spus și de făcut: la primarie candidează un copil, doi bascheți Converse sunt cei mai buni prieteni din univers, semnele de punctuație au o altercație, o masă de bucătărie pleacă în călătorie, viermele de mătase face lână, copiii au alergie la învățat pe dinafară poezie, unicornul are cornul în fund, Moș Crăciun vine doar că are nevoie la toaletă...
În orașul Bucurville, fiecare poem e o bucurie. Prin idee, ritm, rimă și, nu în ultimul rând, prin ilustrație, semnată de Vali Petridean. În orașul Bucurville, la fel ca Pe Dos, e o carte #must-read în familie, pe care copiii o vor adora și care le va deschide garantat pofta de citit.
Absolventă a Facultății de limbi și literaturi străine, secția spaniolă-franceză, dar cunoscută mai ales pentru campaniile publicitare de succes pe care le-a făcut ca director de creație și copywriter
I like the books written by Carmen Tiderle – they are joyful and funny. They amuse me.
I read the books trying to see – “Hmm, what’s the hidden agenda?”. Most children’s books have a hidden agenda – they try to give you a moral story. You learn ethics, principles, and values.
In her books, Carmen Tiderle doesn’t generally focus on morals; the books seem to be like children seem to be – sometimes righteous, at times not so much.
There’s a different Trojan horse, though, harder to spot, at least for me – education. I’m 43 and have some studies, and I’ve read some books; yet, some references are not that easy to comprehend for me, a 43-year-old person.
What would a child likely do when they meet a sentence with a reference they won’t understand fully? That’s right – they will likely either ask their parents or search the Internet for an answer.
Her books make you want to find out more.
The moral part is a compromise on the idea of “OK, I will treat you, a child, not as a superior moral. But, in turn, since you connect with me on the emotional level, try to catch up on the intellectual level, and find out more about the references in the poems”.