România vertebrată

by Radu Vancu

Volumul este o culegere de articole publicate initial pe platformele Contributors.ro si LaPunkt.ro, precum si in revista de cultura contemporana Timpul, ce au in vedere realitatea politica, sociala si literara actuala sau recenta. Cititorii vor avea ocazia rememorarii unor importante evenimente din aceste zone, cum ar fi infruntarea politica ocazionata de alegerile prezidentiale din 2014, protestele legate de Rosia Montana, drama din clubul Colectiv", dar si controversele generate de acordarea Premiului National Mihai Eminescu" Opera Omnia.

260 pages, Paperback

Published January 1, 2016

About the author

Radu Vancu (n. 1978, Sibiu) este lector universitar la Facultatea de Litere din Sibiu. Lucrarea sa de doctorat a devenit una dintre exegezele critice esențiale asupra operei lui Mircea Ivănescu: Mircea Ivănescu. Poezia discreției absolute (2007). A publicat volumele de poezie: Epistole pentru Camelia (2002), Biographia litteraria (2006), Monstrul fericit (2009), Sebastian în vis (2010) și Amintiri pentru tatăl meu (2010). Este, de asemenea, autorul volumului Eminescu. Trei eseuri (2011) și coautor al antologiilor Cele mai frumoase poeme din 2010 (2011) și Cele mai frumoase poeme din 2011 (2012).

Reviews

[Jovi Ene · Rating 4 out of 5]

Nu sunt neapărat adeptul cărților compuse din diferite articole scrise de-a lungul timpului.
Cu toate acestea, această carte merita publicată, măcar pentru faptul că Radu Vancu îmi confirmă ideile despre politica (și societatea) românească.
Prima parte a cărții ne readuce aminte de politica noastră dintre 2012-2015, de la momentul debarcării lui Patapievici din fruntea ICR până la momentul Colectiv. Radu Vancu nu iartă pe nimeni și, deși tirul pare îndreptate pe drept spre PSD, îi analizează și pe Iohannis, și pe Macovei și îi critică, dacă e cazul, cu aceeași verticalitate.
A doua parte a cărții tratează disprețul lui Manolescu și al unor din USR față de Premiul Mihai Eminescu (reluând discuțiile de anul trecut, fără nicio schimbare în acest an).
O carte pertinentă, mereu actuală pentru cei care au trăit aceste timpuri.

[Socrate · Rating 3 out of 5]

E previzibil ce se întâmplă cu Institutul Cultural Român: era nevoie neapărat de mutarea lui de sub tutela Președinției sub cea a Senatului pentru ca Horia- Roman Patapievici să poată fi debarcat. De ce să fie debarcat? Firește, pentru că opțiunea lui politică e pro-Băsescu. Or, pentru guvernanții actuali, asta e o culpă intolerabilă, într-atât de gravă, încât anulează dintr-un condei tot ce s-a întâmplat bun la ICR în decursul mandatelor lui H.-R. Patapievici. Ce mai contează așadar că numărul de filiale ICR a crescut până la 19, aproape toate cu o activitate nu doar intensă, dar și foarte vizibilă, încât intelectuali europeni de primă mână declară evenimentele filialelor ICR must-uri ale oricărei ființe culturale care se respectă.
Ce mai contează apoi că ICR a funcționat ca un extraordinar PR pentru România – practic, aproape toată imaginea noastră pozitivă, atâta câtă e, vine dinspre acțiunile reușite ale ICR, al căror efect se vede cu ochiul liber de orice om de bună- credință: cine și-ar fi imaginat cu opt ani în urmă că România va fi invitat de onoare la târguri internaționale de carte de primă mărime? Cine ar fi crezut că edituri de prestigiu imens vor fi cândva interesate de autori români contemporani? Cine s-ar
fi gândit că o să apară în decurs de câțiva ani o profuziune de antologii din poezia și proza contemporană, în toate limbile marilor culturi, comentate entuziast în re- viste de referință, sub semnături de prestigiu? Toate acestea se întâmplă azi datorită ICR. Și se întâmplă nu ca excepții, ci în mod curent, încât ni se par normale. Însă, în țara asta, normalitatea e întotdeauna excepțională. Și ar trebui să ținem cu dinții de ea, acolo unde există.
Firește, o să se spună că apăr ICR fiindcă am fost inclus în câteva programe ale lui. Așa și este, la urma urmei: fără ieșirile astea în Occident (dintre care doar o parte au fost prin ICR, de fapt), n-aș fi putut vedea la prima mână efectul programelor Institutului. Din Suedia în Bulgaria, din Serbia în Turcia, poezia română contemporană e cunoscută peste tot, îmi permit s-o spun, mai bine chiar decât în România. Și asta se datorează exclusiv programelor ICR desfășurate sub Patapievici.