Ce vă trece prin minte când auziți Rio de Janeiro? Probabil că plaje frumoase, statuia lui Iisus, peisaje și clădiri minunate. Cu toate acestea, e și multă sărăcie în acest oraș. Băiețelul Nino trăiește într-o favelă (cartier de case sărăcăcioase). Aici nivelul de trai e mizerabil și rata infracțiunilor e mare. Băiatul Nino iese din favelă, ducându-se pe străzile imensului oraș Rio. E flămând și nevoit să doarmă pe străzi și să cerșească. Mulți oameni care trec pe lângă el sunt nepăsători. Dar un bărbat îi oferă hrană, haine. Îl ajută să se angajeze la o fabrică. Muncește Nino și un coleg de muncă fuge cu toți banii lui. Ajunge iarăși pe străzi. Băiatul voia să doarmă, pentru că visa că avea de toate, mâncare, haine și tot ce-i trebuie lui și mamei. Ce se va întâmpla cu el: se va prăpădi în sărăcie sau se va ivi o șansă de a avea o viață mai bună?
Iată acel caz când cartea nu trebuie judecată după copertă. La prima vedere pare o carte cu povești de adormit copiii, dar este o lectie de viață pentru adulți. Un băiețel orfan trăieste pe străzile orașului Rio și încearcă să supraviețuiască, singurul său gând fiind la mâncare, iar după ce mănânca vrea să doarmă pentru că in vise este fericit. In carte sunt alternate realitatea crudă și visele frumoase pe care le are micuțul Nino. Mi-a plăcut si călătoria virtuală prin Rio, plaja Copacabana, favelele si plajele din oraș. Un volum mic cu un sens uriaș ❤.
În această carte se vorbește despre un băiat pe nume Antonio, de 12 ani care era sărac , mama lui a decedat în urma unei boli grave iar Antonio sau cum i se mai spunea, Nino , a rămas cerșetor. Lui îi plăcea să doarmă deoarece când dormea nu simțea foamea și setea. Mi-a plăcut această carte deoarece Nino, în situația în care era, nu s-a dat bătut și a continuat să spere la o viață mai bună.