Versuri și proză

by Ion Barbu

O ampla reeditare a operei literare a lui Ion Barbu.

"In ceea ce priveste poezia am reprodus numai versurile publicate de autor in timpul vietii. ...
In ceea ce priveste proza ne-am bazat pe editia publicata sub ingrijirea subsemnatului, la Editura pentru literatura in 1968... preluind si gruparile pe care ne-am permis a le face cu textele reunite pentru prima oara in volum, cu acel prilej (Confesiuni, Atitudini fata de poezie, Proze diverse, Cu privire la spiritul matematic)."(Dinu Pillat)

Genres: Romanian Literature

120 pages

First published January 1, 1984

About the author

Ion Barbu pe numele său adevărat Dan Barbilian (n. 18 martie 1895, Câmpulung-Muşcel, d. 11 august 1961, Bucureşti) a fost un poet şi matematician român. A fost unul dintre cei mai importanţi poeţi români interbelici, reprezentant al modernismului literar românesc.

Unicul fiu al magistratului Constantin Barbilian şi al Smarandei (n. Soiculescu), fiica de procuror. Pseudonimul care l-a făcut celebru în poezie este, de fapt, numele originar al familiei, transformat printr-o latinizare curentă.

Studiile elementare şi gimnaziale le face la Câmpulung, Damineşti, Stâlpeni, Piteşti. Urmează liceul la Bucureşti. Demonstrează de pe acum deosebite aptitudini de matematician. După ce îşi susține licenţa (1921) obţine o bursă pentru doctorat în Germania. Talentul său matematic se manifestă încă din timpul liceului, elevul Barbilian publică remarcabile contribuţii în revista Gazeta matematică. Tot în acest timp, Barbilian îşi dezvoltă şi pasiunea pentru poezie. Între anii 1914-1921 studiază matematica la Facultatea de Ştiinţe din Bucureşti, studiile fiindu-i întrerupte de perioada în care îşi satisface serviciul militar în timpul Primului Război Mondial. Cariera matematică continuă cu susţinerea tezei de doctorat în 1929. Mai târziu participă la diferite conferinţe internaţionale de matematică. În 1942 este numit profesor titular de algebră la Facultatea de Ştiinţe din Bucureşti. Publică diferite articole în reviste matematice.

Reviews

[Olea · Rating 3 out of 5]

Versuri
Din păcate, poetul mi-a rămas la fel de închis/ermetic, ca în tinerețe – 40 de ani de viață în plus, normală, nu au ajutat. Tot la “explicatori” apelez, în cazul de față la Dinu Pillat care a scris prefața, parcă spre a nu ne descuraja cu totul. Dar și el scrie despre “Joc secund” că are un “stil greu de descifrat” (pag.XXX).
Cred că e și imposibil de tradus, închis rămînînd accesul la opera poetică barbiană și nevorbitorilor de română, așa petrecîndu-se și aberații ca atribuirea cărților sale caricaturistului Ion Barbu (cum era pînă de curînd în Goodreads).
Încerc totuși să păstrez amintirea acestei tentative de apropiere prin:
- Imagini poetice de un insolit și o frumusețe incontestabile (“Ca Islande caste norii...”, “Ochi ce cheamă somnul din goluri și îl beau” s.a.), suavitatea și tristețea poemului “După melci”, senzațiile materiale și vizuale puternice din “Nastratin Hogea la Isarlîk” cu finalul de coșmar.
- Observația că, deși poeziile sînt atît de ermetice în conținut, în formă sînt riguros rimate, aproape toate în stil clasic.
- Plăcerea de a decela ecouri din “Miorița” (în finalul baladei “Riga Crypto și lapona Enigel”), incantații nichitastănesciene în poezii ca “Edict” si “Ritmuri pentru nunțile necesare” (deci au fost oameni care au percutat la stilul barbian, există o specie care percutează...)
- Experiența recitirii acelorași versuri, de cîteva ori, în zile apropiate, avînd ca rezultat revelarea de sensuri și imagini scăpate la iteratia anterioară. Gunter Grass are un roman “Decojind ceapa” – nu știu la ce se referă, dar asta este ce am făcut eu cu ciclurile barbiene de poezii (“Joc secund”, “Uvedenrode”, “Isarlîk”...) Rămîn, totuși, cetăți necucerite... Poate peste 40 de ani :)

Proza
Am avut citeva revelatii:
- Inaderenta severa, sarcastica la lirica argheziana; Arghezi era pe val cind Barbu incerca sa-si impuna poezia sa abstracta, gilgiind de idei. In consecinta, dupa el, Arghezi este “respins de idee”, insuficient macerat in cele schimnicesti etc. Se oboseste sa gaseasca si sa puna pe masa (in articolul “Poetica domnului Arghezi”, adica) toate/cit_mai_multe slabiciuni stilistice, incheind cu generozitate cu recunoasterea valorii a patru poezii, totusi...
- Orgoliul care-l face sa afirme (oare chiar asa sa fi fost?) ca a scris poezie ca sa-l faca pe Tudor Vianu sa scrie despre el o carte (il adula pe Tudor Vianu, iar acesta-i fusese martor la primele exercitii poetice), incetind s-o faca dupa ce aceasta s-a intimplat!
- Respingerea vehementa a sincronismului lovinescian vazut ca legitimarea imitatiei; foarte zbuciumata raportarea la Lovinescu (Istoria civilizației române moderne) - in toate textele citite gasim respect, caldura, dar si contestare vehementa a unor idei ale criticului si chiar a competentei sale, uneori);
- Analiza poeticii rimbaldiene in care vede aplicata o metoda cvasi stiintifica, in opozitie cu alte voci cu autoritate care mizau pe ideea de inspiratie datorata stimulentelor;
- Articolele dedicate lui Hilbert, Gauss, Galois, cu diferite ocazii, si care pun chipuri pe parintii unor teoreme si teorii de o coplesitoare insemnatate (si dificultate, pentru studenta care am fost :)).
Pentru a incerca sa completez intelegerea lui Ion Barbu, si prin prisma a ceea ce aprecia el foarte mult, ar fi de recitit "Craii de Curtea-Veche", in paralel cu versurile barbiene “Protocol al unui club Matei Caragiale”, si din Edgar Allan Poe, povestirile fantastice, cel putin “Prabusirea Casei Usher”. Si de citit Ion Vinea, proza si poezii (cel putin “Ora fintinilor”). Ar mai fi Rimbaud si Mallarme...