Pietonul aerului. Regele moare

by Eugène Ionesco, Vlad Russo (Translator), Vlad Zografi (Translator)

"Pietonul aerului" l-am scris plecand de la vise, de la visul zborului, care este un vis curent, interpretat de psihanalisti ca un vis erotic si pe care cred ca-l pot interpreta ca pe un vis de libertate si de glorie.

Cum sa faci teatru cu "Pietonul aerului", cu un om care isi ia zborul, cu istorioarele pe care le povestesc oamenii in trecere, in loc sa aiba loc conflicte simple si prezente? Tocmai asta m-a ispitit.

Am impresia ca intre "Lectia" si "Regele moare"nu exista o deosebire structurala esentiala. In ambele - aceeasi curba, in ambele - inexistenta unei actiuni reale. Ir mi pare destul de ciudat sa mi se spuna ca m-am schimbat si ca am inceput sa scriu teatru traditional. E oare traditional sa infatisezi pe scena o agonie si nimic altceva?

Spre a-mi potoli angoasa, ca sa adorm mai linistit, noaptea, in pat, imi reamintesc numele tuturor celor care au murit...ale tuturor rudelor si prietenilor si dusmanilor care au murit, care au murit... Sunt cu sutele. Imi joc mie insumi, propria piesa, "Regele moare", in rolul principal!
Eugène Ionesco

Genres: 20th Century, Romania

208 pages, Paperback

Published January 1, 2005

About the author

Eugène Ionesco, born Eugen Ionescu, was a Romanian playwright and dramatist; one of the foremost playwrights of the Theatre of the Absurd. Beyond ridiculing the most banal situations, Ionesco's plays depict in a tangible way the solitude and insignificance of human existence.

Excerpted from Wikipedia.

Reviews

[Tighy · Rating 4 out of 5]

În Pietonul Aerului, Ionesco admite în mod clar că nu mai are nimic de spus; că nu mai există niciun mesaj important pe care să-l susțină; că moartea a devenit singurul său subiect, o teroare care l-a amenințat continuu încă din copilărie. Moartea este cea care ne naște și ne alăptează la sânul ei plin de mister, pedepsindu-ne atât de nedrept și lăsându-ne decât presupunerea vag consolatoare -poate sufletul supraviețuiește la granițele neantului, între abisuri și meteori. Este un vis plin de angoasă, nesupunere și speranță infantilă.

Doctorul ori călăul (care e de asemenea chirurg, bacteriolog și astrolog) dă sentința cea mai dură posibil: Regele Moare! Atâția ani în care știința și teologia au conviețuit împreună într-un conflict continuu, își afla finalitatea odată cu boala regelui care nu mai este susținut decât de icoana sfintei Maria, regina lui favorită. Un lucru natural care trebuie să se întâmple -abisul neantului în care toate ființele se scufundă îl așteaptă și pe rege, lăsând loc unei noi etape a existenței, deschizând drumul unor oportunități mai mari de dezvoltare a regatului ajuns în colaps. Ca să poată muri, regele trebuie să fie părăsit de toți, chiar și de hulitori; atâta vreme cât cineva mai crede în însănătoșirea lui, acest lucru nu face decât să-i prelungească agonia. În final, când regele abandonat de toți rămâne singur pe tron neantizându-se, parcă l-am auzit pe Nietzsche șoptindu-mi la ureche: Dumnezeu a murit! Dumnezeu rămâne mort! Și noi l-am ucis!

[Andrei Poleacu · Rating 3 out of 5]

Pietonul aerului - 2 stele. Regele moare - 4 stele.