Săpunul lui Leopold Bloom

by Nora Iuga

Romanian

Genres: Romanian Literature

229 pages, Hardcover

First published January 1, 2007

About the author

Nora Iuga, poeta, prozatoare si traducatoare, membra a Uniunii Scriitorilor din Romania. Autoare a mai multor volume de poezie – Vina nu e a mea (1968), Captivitatea cercului (1970), Scrisori neexpediate (1978), Opinii despre durere (1980; Premiul Uniunii Scriitorilor din Romania), Inima ca un pumn de boxeur (editia I, 1982; editia a II-a, 2000), Piata cerului (1986), Cin­tece (1989) – si de proza – Sapunul lui Leopold Bloom (editia I, 1993; editia a II-a, Polirom, 2007; Premiul Uniunii Scriitorilor din Romania), Sexagenara si tinarul (editia I, 2000; editia a II-a, Polirom, 2004; Premiul Uniunii Scriito­rilor din Romania), Fasanenstraße 23 – O vara la Berlin (2001), Lebada cu doua intrari (2004), Hai sa furam pepeni (Polirom, 2009), Berlinul meu e un monolog (Cartea Romaneasca, 2010) –, precum si a poemului-roman Fetita cu o mie de riduri (2005; Premiul revistei Cuvintul). In 2007, a primit Premiul Friedrich-Gundolf, ofe­rit de Deutsche Akademie fur Sprache und Dichtung, o recompensa care se acorda tutu­ror celor care contribuie la raspindirea cul­turii germane in lume. A tradus din August Strindberg, E.T.A. Hoffman, Nietzsche, Knut Hamsun, Barbara Bronnen, Elfriede Jelinek, Herta Muller, Ernst Junger, Oskar Pastior, Gunter Grass, Aglaja Veteranyi.

Reviews

[Rebecca Sotiroff · Rating 4 out of 5]

acum inteleg! in contextul unei scrieri de jurnal, abordarea postmodernista dezvaluie de fapt ca scrierea ajunge un exercitu de delasare a constientului in favoarea subconstientului. aici intervine marea diferenta dintre un simplu ("simplu") flux al subconstientului, adesea intalnit in operele moderniste, si acapararea totala a subconstientului in postmodernism. nu sunt hiperintelectualizari in format obscur, sunt conexiuni in aparenta aleatorii pe care mintile autorilor le scuipa la suprafata.

cate ceva si despre nora:
"Cred că vocația unisonului, lipsa capacității de a ne plictisi naște în noi o gravă perversitate - sintem niște vietați exclusiviste; nu ne acceptăm decit prin repetabilitate, și care este elementul cel mai dotat pentru garantarea repetabilității, cel mai limitat în excepțiile lui, dacă nu cuvintul? Ce consolatoare stabilitate."

aici limba germana ne ajuta cu un cuvant pe care limba romana il are intr-o forma usor limitata (una din putinele ocazii) - Dankbarkeit. Asta este ceea ce simt fata de deschiderea autoarei si permisiunea accesului total in ce-i inseamna subconstientul, atat cel adanc, autonom, cat si cel de la granita constientei.