Orfan fiind, Leinad – un baiat pe cat de destept pe atat de nesimtit – nu are cui sa ii ceara sprijinul atunci cand singur intra in atentia “Agentiei”, pe care o subestimeaza si incearca sa o santajeze. Aventura prin care trece, precum si chinurile indurate in urma actiunilor sale sunt prezentate chiar de catre acesta, intr-o maniera umoristica si critica. Totusi, cand are posibilitatea de a scapa de ei, acesta nu o face. De ce? Un singur cuvant: Carla..
"Lumină! Sunt necesare momente ca acestea pentru a realiza ce mare lucru e să poți vedea, să fii sănătos. Noi nu suntem mulțumitori pentru că putem vedea, auzi, pipăi, gusta sau mirosi, pentru că le considerăm niște merite de-ale noastre, că e normal să fie așa..." "Sunt persoane pe care chiar dacă le cunoști de puțină vreme, îți pot da impresia că le știi de o viață și ai senzația că gândurile lor cele mai intime îți sunt revelate fără rezerve."
Un stil aparte, o poveste plină de umor, de situații complicate, secrete, prietenie și risc. Un autor care scrie cu ușurință, zâmbind (cred) oferind cititorului o stare de bine, dar și momente în care nu poți să nu fii uimit de imaginația sa.
Un prim volum EXCEPTIONAL! Presonaj dinamic si impiedicat, care se pierde adesea in detalii irelevante, dar care revine subit in mijlocul actiunii. Un roman care te face sa razi cu volum nu doar pe interior si care te face sa vrei sa ajungi la finalul final. Apropo de final, avem aici genul ala de final care te face sa zici "ASA DA! " . Multumesc pentru aceasta experienta de exceptie, astept continuarea!
Cartea Eu împotriva mea mi-a oferit o lectură neaşteptat de plăcută, surprinzându-mă cu un umor înţepător, prezent aproape pe fiecare pagină, situaţii tragi-comice şi acţiune alertă.
Suuuper! Replicile personajului au fost cele mai tari, acțiunea are și ea tot ce îi trebuie, iar finalul e prea de tot. Suspans, suspans, dar nici chiar așa. Abia aștept volumul 2!
Eu împotriva mea! este o altfel de carte, total diferită faţă de ce am citit până acum. Poate mulţi se vor întreba de ce, în fond ce are special? În primul rând ideea în sine, curajul cu care face haz de necaz (până aici, nimic obişnuit), doar că într-un fel prin glume ne arată unde greşim, de ce ne lăsăm manipulaţi, cât de penibili suntem când recurgem la anumite gesturi, iar atunci când reuşim să ne înjosim, cum arătăm, totul prin ochii unui tânăr care vede multe şi vrea să se exprime într-un mod inedit. În al doilea rând ar fi că o face într-un mod relaxat, de parcă ar sta de vorbă cu prietenii fără să îi plictisească. Chiar şi pe cel mai "speriat" cititor poate să îl ademenească în mrejele lecturii pentru că sare de la glumă la alta, oferă şi din acţiune, iar dacă prin absurd acesta arată semne că l-ar lua somnul pe carte de la prea mult citit (ştiti că se întâmplă :P ), născoceşte ceva astfel încât să îşi revină rapid. http://literaturapetocuri.ro/eu-impot...
O carte exceptionala. Este scrisa intr-un mod simplu, usor de citit, dar cu un autentic umor sarcastic, pe care l-am apreciat enorm. Mi-a placut foarte mult modul in care este conturat personajul principal, Leinad.
Leinad,un orfan la facultatea de psihologie din Brașov,intra in posesia unui portofel si de aici lucrurile iau o alta întorsătura . Convins ca a fost "zguduit"destul pt stick ul din portofel,a considerat ca este drept sa ceara o mica recompensa pt înapoierea acestuia. Inainte de restituirea stick ului, copiază datele pe calculatorul amicei lui,Carla; stick ul conținea informații periculoase care au dus chiar la moartea unui jurnalist. Autorul este plin de umor sarcastic pe tot parcursul cartii,dar m-a facut sa dau din ras in plans cand am aflat de boala Carlei. Cartea se termina ( spre nemulțumirea mea) cand Leinad se hotărăște sa faca tot ce e posibil pt a o ajuta pe Carla si folosindu se de datele obținute de pe stick,ia legătura cu un doctor , hotarandu-se sa devină cobaiul unor experimente in schimbul însănătoșirii Carlei. Aștept volumul 2 si sper sa nu mai dau din ras in plans...
Tocmai ce am terminat de citit cartea. Daca spun ca nu am cuvinte, e prea putin? Nu vreau sa va privez de privilegiul citirii acestei minunate capodopere deci nu am sa dau spoilere. Insa, ce vreau sa stiti este ca MERITA. Eu nu am putut sa o las din mana si m-a facut mai curioasa decat o pisicuta. Cartea debordeaza de glume, situatii in care oricare dintre noi am putea sa fim, iar partea cea mai tare este ca are un stil....ce nu te lasa nici sa tragi aer in piept! Daniel scrie fantastic! Iar ce imi doresc este sa vina odata cu volumul 2 caci povestea se anunta a fi si mai coplesitoare!
Felicitari Daniel! Si te rog ceva....:) nu renunta niciodata sa scrii!
Eu împotriva mea este un volum amuzant, ironic, care face haz de necaz indiferent de situație. Încă din primele pagini am găsit normalitate și obișnuință, lovite când și când de neprevăzut. Este ca o parte dintr-un jurnal când, lovit de inspirație, te hotărăști să îmbini evenimentele unei zile obișnuite cu cele când năpasta te lovește din senin și fără drept de apel. Și cum o atare abatere de la cotidian merită să rămână și post mortem, te hotărăști să o așterni pe hârtie.