Pisica pe acoperișul fierbinte. Menajeria de sticlă. Camino Real

by Tennessee Williams, Antoaneta Ralian (trad.), Bogdan-Alexandru Stănescu (trad.)

(Pisica pe acoperișul fierbinte) „cea mai pasionată şi mai bine formulată expunere a izolării umane.” - The New York Times

Fostul mare sportiv Brick se ține departe de soția lui și de restul familiei sale, înecându-și amarul în alcool. Laura, fata unei mame autoritare care încearcă să-și compenseze eșecurile proiectându-și asupra fiicei toate speranțele, se izolează în compania unor obiecte la fel de fragile ca ea. Camino Real pare să fie capătul lumii, locul unde fiecare personaj vorbește altă limbă. Cele trei piese reunite în acest volum reflectă, fiecare dintre ele, fețe diferite ale alienării, și îmbogățesc repertoriul clasic al marilor scene de pretutindeni.

Genres: Plays, Classics

336 pages, Hardcover

First published October 1, 2015

About the author

Thomas Lanier Williams III, better known by the nickname Tennessee Williams, was a major American playwright of the twentieth century who received many of the top theatrical awards for his work. He moved to New Orleans in 1939 and changed his name to "Tennessee," the state of his father's birth.

Raised in St. Louis, Missouri, after years of obscurity, at age 33 he became famous with the success of The Glass Menagerie (1944) in New York City. This play closely reflected his own unhappy family background. It was the first of a string of successes, including A Streetcar Named Desire (1947), Cat on a Hot Tin Roof (1955), Sweet Bird of Youth (1959), and The Night of the Iguana (1961). With his later work, he attempted a new style that did not appeal to audiences. His drama A Streetcar Named Desire is often numbered on short lists of the finest American plays of the 20th century, alongside Eugene O'Neill's Long Day's Journey into Night and Arthur Miller's Death of a Salesman.

Much of Williams' most acclaimed work has been adapted for the cinema. He also wrote short stories, poetry, essays and a volume of memoirs. In 1979, four years before his death, Williams was inducted into the American Theater Hall of Fame.

From Wikipedia

Reviews

[Victor Morosoff · Rating 4 out of 5]

Grozav de percutant ici, ratând la limită locul comun colo (dar, ceea ce contează, ratându-l), dureros, plin de profunzime și burlesc în același timp. Această selecție din opera lui Tennessee Williams are multe de oferit. Rămâne, acum, de descoperit și cealaltă antologie a editurii ART consacrată dramaturgului. 4,4/5

[Smaranda Acatrinei · Rating 5 out of 5]

Teatrul perfect, profund și adânc uman. Disperarea, tristețea, singurătatea, traumele, relațiile disfuncționale, pe toate acest scriitor extraordinar de sensibil le exprima în momente surprinse cu forța expresiva și cu o dinamica alerta, plina de pasiunea cruda a vietii. Perfect.

[Stan Georgiana · Rating 3 out of 5]

3,5

[Bianca · Rating 4 out of 5]

▪"Totdeauna ai avut aerul ăsta detaşat, de parcă participi la un joc fără să te intereseze dacă o să câştigi sau nu, şi acum că ai pierdut jocul - de fapt nu l-ai pierdut, ci l-ai abandonat - ai acel farmec rar, pe care îl întâlneşti doar la oamenii foarte bătrâni sau la bolnavii incurabili, farmecul celui învins. Arăți atât de detaşat, atât de detaşat... de o detaşare demnă de invidiat."
▪"Când ceva îți macină memoria sau imaginația, nu-ți poți impune legea tăcerii, e ca şi cum ai zăvorî uşa unei case în flăcări, în speranța că o să uiți de incendiu. Dar faptul că eviți să înfrunți focul nu-l stinge. A ține un lucru sub tăcere nu face decât să-l dilate, să-l amplifice, să-l intensifice. Creşte şi te macină în tăcere, devine malign..."
▪"O prietenie normală? Poate că nu, era prea rară ca să fie normală; orice legătură curată între doi oameni e prea rară pentru a putea fi normală."
▪"(...)viitorul devine prezent, prezentul trecut, iar trecutul se transformă într-o salbă nepieritoare de regrete dacă nu ți-l planifici cu atenție!"
▪"S: A sosit timpul să ne retragem.
Q: Timpul să te retragi nu soseşte niciodată."
▪"K: Nu sunt un cobai.
Ț: Nu te amăgi. Cu toții suntem cobai în laboratorul lui Dumnezeu. Umanitatea nu-i decât o invenție aflată în plină formare."

[Amalia Madalina · Rating 2 out of 5]

Pe scurt, le mulțumesc traducătorilor din cauza cărora mi-e teamă să mai pun mâna pe vreo carte scrisă de Tennessee Williams.

[Andrei Tanase · Rating 4 out of 5]

Pisica pe acoperișul fierbinte - 5*
Menajeria de sticlă - 5*
Camino Real - 3*

[Socrate · Rating 4 out of 5]

Apartamentul familiei Wingfield se află într-unul din acele imobile, semănând cu nişte stupi uriaşi, ce cresc ca negii în cartierele suprapopulate, unde stau claie peste grămadă oameni de condiţie modestă – şi sunt dovada tendinţei manifestate de o bună parte a poporului american spre automatisnnil unei existenţe gregare, lipsite de difirenţiere şi individualizare. Apartamentul dă spre o curte interioară şi se accede la el pe o scară de incendiu, ceea ce sugerează în mod poetic ideea că toate aceste imense blocuri sunt veşnic consumate de focul mocnit şi necruţător al disperării omeneşti. Scara de incendiu face şi ea parte din decor: i se vede palierul şi câteva trepte. Acţiunea se petrece doar în amintirea lui Tom şi este prin urmare lipsită de realitate. Într-adevăr, memoria îşi îngăduie nenumărate licenţe: ea omite unele amănunte şi exagerează altele, după caracterul mai mult sau mai puţin afectiv al amintirilor. Interiorul apartamentului este aşadar sumbru şi poetic.
La ridicarea cortinei, publicul are în faţa lui un zid trist şi cenuşiu, care este peretele din fund al locuinţei familiei Wingfield. Imobilul, situat în rând cu rampa, este mărginit pe una din laturi de un gang îngust şi întunecos ce dă spre curtea interioară plină cu lăzi de gunoaie şi frânghii cu rufe puse la uscat, deasupra cărora urcă în zig-zag sinistrele scări de incendiu. De-a lungul întregii piese, toate intrările şi ieşirile din scenă se fac prin acest gang. La sfârşitul comentariului introductiv al lui Tom, peretele cenuşiu din primul plan devine treptat transparent, dezvăluind interiorul apartamentului familiei Wingfield.
Camera din faţă este un sakn, pe al cărui divan doarme noaptea Tom. În fund se află sufrageria, despărţită de salon printr-o arcadă cu o dublă perdea străvezie, uzat. În salon se află o mică vitrină de modă veche, pe ale cărei rafturi sunt aşezate o sumedenie de mici animale de sticlă colorată. Pe peretele din fundul salonului, în stânga arcadei, atârnă, cu faţa la public, o fotografie mărită a tatălui Laurei. Este un bărbat tânăr şi frumos, cu o manta de infanterist din primul război mondial; zâmbeşte mândru şi zâmbetul lui încremenit parcă ar vrea să spună: „Aşa am să zâmbesc mereu, orice s-ar întâmpla”.

[Antonia Chiruţa]

Menajeria de sticla

[Mihai Stefan · Rating 4 out of 5]

Pisica pe acoperișul fierbinte

"Cum zboară timpul, nimic nu-l poate opri. Noaptea începe prea devreme... Când de-abia ai început să te obișnuiești cu viața... Nimerești peste ailaltă"

[Mari]

Doar “Menajeria de sticla”