Doresc ca micili mele rîndulețe... Ale vieții valuri

by Tudor Mușatescu

Romanian

190 pages, Unknown Binding

First published January 1, 1990

About the author

Tudor Muşatescu was a Romanian playwright and short story writer, best known for his humorous prose.
Muşatescu was born in Câmpulung to a family of middle-class intellectuals — his father was a lawyer while his mother was a writer. He began writing during his early years in school. He completed studies at the University of Bucharest where he earned a degree in Law and one in Literature.
Much of his work centers on provincial life in his native city, and includes political satires such as Titanic Vals (arguably, his most influential writing).

Reviews

[Olea]

Am găsit că e o bună ocazie să-mi completez portretul dramaturgului care ne-a lăsat “Titanic Vals” cu trăsăturile sale de prozator, citind aceste culegeri de schițe (“Ale vieții valuri“) si de scrisori umoristice (“Doresc ca micile mele rîndulețe... “). Și bine am făcut.

În acestea scriitorul demonstrează un simț urias al umorului mărunt, dublat - de cele mai multe ori - de un cinism “soft”, cum s-ar zice azi. “Mărunt” zic relativ la universul uman – îndeosebi provincial - și la tipul de situații declanșatoare ale comicului, de către personaje cu o mare pudoare a sentimentelor, candoare, aprigă dorință de recunoaștere socială etc., dar, vai, atît de vulnerabile și naive, limitate de educația primită și de convențiile sociale la care trebuie să se supună... Atît în schițe, dar mai ales în scrisori (cu o frecvență de trei poante pe “rînduleț” sau, cum mai zicea și G.M.Zamfirescu despre opera dramatică - “aproape fiecare replică punctează un surîs”) autorul îți solicită pînă la epuizare mușchii faciali, abdominali, pectorali etc. antrenați în rîs, dar rareori mai mult de atît. Se pare că nici nu și-a propus mai mult (un pic de satiră?) și nici nu s-a lăsat intimidat de precedența lui Caragiale, în schițe. În aparatul critic al cărții de față e comparat și cu Dickens prin atitudinea față de personajele sale – incitantă idee, ar merita adîncită. I se identifică chiar și o eroină bovarică, în “Bujorii”. Eu am simțit aripa lui Edmondo de Amicis în povestirile cu copii, mai ales în “Un client serios”. Și am mai notat cîteva mostre de cinism dur (“Bujorii”, “Birlic”), absurd beckettian de Bărăgan (“Veste bună”), tragism resemnat (“Imaginea”), dar și situații neverosimile, cu totul artificiale (“Petiția”).

N-am știut ca Mușatescu a început prin a fi poet. După ce am aflat mi-am explicat calitatea unor paragrafe descriptive, priceperea de a extrage esențialul:

Fiecare oraș ne prezenta, în cele cîteva ceasuri pe care le aveam libere înaintea spectacolului, tot ceea ce avea el mai renumit și mai pitoresc... O grădină publică, cu soarele dimineții arzînd congestionat în alămurile muzicii militare, un restaurant cu fripturile întinse afară, printre frunze verzi de castan și smocuri de pătrunjel, un “palat” de prefectură sau de primărie cu ușile asediate de petiționari și pe deasupra tuturor – în perspectivă, ca un corolar – o muchie de munți albaștri de depărtare sau o dungă coclită de Dunăre lenevită de toamnă.(“Un client serios”)

Mai notez un portret (al antreprenorului de pompe funebre) din multele reușite:

Era un om scurt și umflat ca un as de cupă (poate din cauza asta i se zicea Birlic). Purta mustăți galbene ca mătasea de porumb crudă, chică tăiată scurt la ceafă, cum poartă călugării care au ibovnice la marginea tîrgurilor, manșete de celuloid, ca grefierii și ghete cu vîrful de lac și cu căputa de elastic, ca morții cu dare de mînă.(“Birlic”)

și un buchețel de “mușatisme”:

“mi-ai distrus configurația” – pentru “mi-ai distrus familia”
“s-o decorez cu fericirea raiului” – pentru “s-o iau de nevastă”
“sanchipontu” – pentru “șmecherie”
“Hai șecspir!” – pentru ... .

[Prundeanu Ciprian]

Some laughs here and there, but ultimately too much of a one trick pony, there is too little variation, all letters make us of language mistakes and particularly misuse of words to create humour.

[Rodica Varadi]

N-am putut sa o citesc...nu se compara cu piesele de teatru!