The Gift Of Perseverance

by Augustine of Hippo

""The Gift of Perseverance"" is a collection of sermons and letters by Saint Augustine, a Christian theologian and philosopher from the 4th and 5th centuries. The book focuses on the theme of perseverance in the face of adversity and the importance of remaining steadfast in one's faith. Augustine discusses the challenges and temptations that Christians may encounter on their spiritual journeys, and offers guidance on how to overcome them. He emphasizes the role of God's grace in helping believers persevere, and encourages readers to trust in God's providence even in difficult times. The book is a timeless reminder of the enduring power of faith and the importance of perseverance in the Christian life.THIS 38 PAGE ARTICLE WAS EXTRACTED FROM THE St. Augustin Anti-Pelagian Nicene and Post-Nicene Fathers of the Christian Church V5, by Saint Augustin . To purchase the entire book, please order ISBN 0766183955.This scarce antiquarian book is a facsimile reprint of the old original and may contain some imperfections such as library marks and notations. Because we believe this work is culturally important, we have made it available as part of our commitment for protecting, preserving, and promoting the world's literature in affordable, high quality, modern editions, that are true to their original work.

Genres: Theology

48 pages, Paperback

First published December 8, 2005

About the author

Early church father and philosopher Saint Augustine served from 396 as the bishop of Hippo in present-day Algeria and through such writings as the autobiographical Confessions in 397 and the voluminous City of God from 413 to 426 profoundly influenced Christianity, argued against Manichaeism and Donatism, and helped to establish the doctrine of original sin.

An Augustinian follows the principles and doctrines of Saint Augustine.

People also know Aurelius Augustinus in English of Regius (Annaba). From the Africa province of the Roman Empire, people generally consider this Latin theologian of the greatest thinkers of all times. He very developed the west. According to Jerome, a contemporary, Augustine renewed "the ancient Faith."

The Neo-Platonism of Plotinus afterward heavily weighed his years. After conversion and his baptism in 387, Augustine developed his own approach to theology and accommodated a variety of methods and different perspectives. He believed in the indispensable grace to human freedom and framed the concept of just war. When the Western Roman Empire started to disintegrate from the material earth, Augustine developed the concept of the distinct Catholic spirituality in a book of the same name. He thought the medieval worldview. Augustine closely identified with the community that worshiped the Trinity. The Catholics and the Anglican communion revere this preeminent doctor. Many Protestants, especially Calvinists, consider his due teaching on salvation and divine grace of the theology of the Reformation. The Eastern Orthodox also consider him. He carries the additional title of blessed. The Orthodox call him "Blessed Augustine" or "Saint Augustine the Blessed."

Santo Agostinho

Reviews

[Sandu Andronic]

Augustin, un doctor al harului, un teolog chirurgical. El este un scriitor demn de citit care niciodată nu plictisește, ci mereu te trezește. Acest scurt tratat al său are ca temă centrală harul nemeritat, preștiința divină, predestinarea la mântuire, meritele omului, păstrarea lui în sfințenie și începutul vieții de credință. Toate acestea sunt un dar, adică le primim prin har de la Dumnezeu fără ca meritele noastre omenești să fie factorul decisiv în acest proces, argumentează Augustin. Altfel, harul n-ar mai fi har, după cum zice și Pavel. Toate aceste subiecte sunt, poate, mai obscure pentru unele minți, mai abtracte la prima vedere. Dar ele sunt cât se poate de necesare. Vitalitatea vieții spirituale ne arată acest lucru. Prea puțini sunt cei ce le cunosc și le înțeleg și tot prea puțini sunt cei care citesc despre ele. Educația teologică este foarte precară astăzi, în bisericile noastre, de aceea o instruire teologică cât mai temeinică este mai mult decât necesară.

Cartea însine este scurtă, are doar câteva capitole, și pe parcursul ei, Augustin explică prin câteva pasaje biblice, cât și silogisme, faptul că începutul vieții de credință este într-adevăr un dar, pentru că Dumnezeu este Cel care inițiază, iar acest fapt duce inevitabil la nervul discuției: dacă Dumnezeu este Cel care dă credința, atunci El va fi și Cel care va păstra în credință. În teologie, acest lucru se numește monergism, adică Dumnezeu singur lucrează mântuirea în viața omului. Omul contribuie, însă doar ca beneficiar, ca un vas al milei și dragostei divine. La fel cum credința este un dat pentru cel credincios, tot astfel, și păstrarea lui în credință este tot un dar, adică un har, care prin definiție este nemeritat. Acest subiect este punctul cinci din "Cele cinci puncte ale calvinismului". Augustin a fost teologul cel mai incisiv al perioadei patristice, el venind și apărând credința creștină în fața acestui tăvălug de erezii nimicitoare. Rădăcinile teologiei reformate a fost puse, așadar, de el.

Ce nu am fost de acord cu el, au fost referințele la ideea că botezul este începutul vieții creștine, că botezul sfințește persoana sau că părinții sunt responsabili să ducă copilul la botez, altminteri, el ajunge în pierzanie veșnică. Aici consider că poziția lui Augustin nu este una biblică. Dar nu intru în detalii. Și a mai citat într-un loc din cartea lui Baruh, o cartea apocrifă din Vechiul Testament, carte ce nu se află în canonul larg acceptat, ci doar în cel Ortodox Răsăritean și Catolic Apusean. Acest aspect dă puțin de gândit, pentru că în anul în care Augustin scria această carte, canonul este definitivat și aceste cărți apocrife nu erau incluse.

Eu am citit o versiune în limba română, singura de fapt care există, tradusă de Ana-Cristina Halichias. Traducerea a fost bună, nu excelentă. Una din erorile centrale ale cărții, a fost la începutul cărții, la pag, 154, mai exact la nota de subsol cu nr. 39. Aici, traducătoarea trasează o traiectorie eronată asupra întregul curs al cărții, dând de înțeles cititorilor că termenii de "preștiință" și "predestinare" în argumentarea lui Augustin sunt, citez "apropiați, mergând uneori până la identitate", ceea ce știm sigur, chiar din cuvintele lui Augustin că nu este așa. Nici dacă mergem pe textul biblic, făcând o exegeză solidă, nu poți ajunge la această concluzie finală. Nu ai cum. Eu înclin să cred traducătoareia a încercat să fie fidelă dogmaticii ortodoxe, în care soteorologia este una semi-pelagiană - ceea ce Augustin condamnă vehement în această carte și numai - lucru care nu este deloc profesionist, sau academic. Cărțile nu pot fi traduse având o poziție dogmatică foarte părtinitoare.

Alt cuvânt pe care l-am observat că l-a tradus părtinitor a fost, evident, lat. "episcopus", care vine din cel grecesc gr. ἐπίσκοποι, care înseamnă episcop, supraveghetor - cu sensul de păstor - nu preot, după cum zic ei, sau cel puțin, își doresc ei să însemne. În Noul Testament, sau mai bine spus, în noul legământ instituit de Domnul Isus, nu există poziția de preot în cadrul bisericii, poziție care să fie adresată oamenilor de rând, pentru că această poziție este asumată în întregime de Cristos Însuși, care este Marele Preot, Capul și Mijlocitorul Bisericii. Poziția de preot a fost valabilă doar în vechiul legământ, doar în teocrația lui Israel. Această eroare se regăsesc și în traducerea pe care Biserica Ortodoxă o folosește, de fiecare dată când apare cuvântul episcop, pastor, supraveghetor, sau eventual bătrân, care are sensul de conducător al bisericii.

Tehnoredactarea lasă mult de dorit, calitatea paginilor este slabă, coperta nu are nici un design, ci pur și simplu un text aruncat. Toate aceste detalii lasă impresia de superficialitate sau ieftineală. Se vede că nu se dorește a se face ceva de calitate din partea Editurii Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă. Mai au multe de învățat de la editurile de top din România la secțiunea aceasta, precum Polirom și Humanitas. Sperăm să vedem ceva îmbunătățiri în viitor. Dar, faptul că avem în limba română aceste scrieri, este un mare plus. Sunt recunoscător pentru acest lucru și pentru efortul depus.

[Connor Longaphie]

If we are to say that salvation is through a monergistic grace we MUST say that it is a sure salvation that Christ will see us through from beginning to the end. Augustine not so much shows this by a detailed exegesis of the text as some reformation authors do but he does state many of those some foundational truths.

[Sam]

Excellent. I remain unconvinced that Augustine has in mind the same doctrine of perseverance as the Reformed tradition does.

It does seem as though he has an election unto Grace and an election unto perseverance which is how Richard Baxter and MF Sadler read him, contra Davenant and Dort.

I think this is a cleaner dichotomy that makes sense of the apostasy passages in a way that preserves decretal election and also recognizes the reality of apostasy.

[Anita Keatts]

Doctrines of Grace

Augustine very clearly sets forth the doctrines of Grace in this book. Very informative. Not too difficult to read either