[...] Το «Βασίλειο του πνεύματος και το Βασίλειο του Καίσαρα» είναι ένα έργο φιλοσοφικό, γραμμένο με το γνωστό διαλεκτικό τρόπο, που ήταν ιδιαίτερα προσφιλής στον Ν. Μπερδιάγιεφ. Τα δύο «βασίλεια» βρίσκονται διαρκώς αντιμέτωπα και ο αναγνώστης άθελά του υποχρεώνεται από την πρώτη σελίδα να πάρει θέση, ακολουθώντας τον συγγραφέα στους λυρισμούς του, όταν μιλά για το «Πνεύμα», και στις κατακεραυνώσεις του, όταν αντιμετωπίζει τις σφαίρες της επιρροής του «Καίσαρα». Παντού είναι διάχυτη η αγωνία του για το μέλλον του ανθρώπου και της ιστορίας. Την αγωνία του αυτή τη μεταγγίζει στον καθένα από κείνους που αγαπούν ειλικρινά τον άνθρωπο ως «θεοειδή» εικόνα και θέλουν την επιστροφή του στη σφαίρα του αληθινού του προορισμού. [...]
Nikolai Alexandrovich Berdyaev was born at Kyiv in 1874 of an aristocratic family. He commenced his education in a military school and subsequently entered the University of Kiev. There he accepted Marxism and took part in political agitation, for which he was expelled. At twenty-five he was exiled from Kiev to the north of Russia and narrowly escaped a second period of exile shortly before the Revolution. Before this, however, he had broken with Marxism in company with Sergius Bulgakov, and in 1909 he contributed to a symposium which reaffirmed the values of Orthodox Christianity. After the October Revolution he was appointed by the Bolshevists to a chair of philosophy in the University of Moscow, but soon fell into disfavour for his independent political opinions. He was twice imprisoned and in 1922 was expelled from the country. He settled first in Berlin, where he opened a Russian Academy of Philosophy and Religion. Thence he moved to Clamart near Paris, where he lectured in a similar institution. In 1939 he was invited to lecture at the Sorbonne. He lived through the German occupation unmolested. After the liberation, he announced his adhesion to the Soviet government, but later an article by him published in a Paris (Russian) newspaper, criticising the return to a policy of repression, was tantamount to a withdrawal of this. He died at Clamart March 24, 1948.
"Atunci când existențialiștii Heidegger, Sartre etc. vorbesc de faptul că omul este aruncat în lume și condamnat să ființeze în ea, ei au în vedere obiectivarea care face ca destinul omului, desprins din realitatea profundă, să fie iremediabil. Este aici în joc ultimul act al liberului arbitru, care exclude orice gen de discuție. Această filozofie, după opinia mea, nu este existențială pentru că rămâne dominată de obiectivitate. De vechea filozofie clasică ontologică ea se deosebește prin aceea că se confruntă cu obiectivitatea lumii absurde, iraționale, în timp ce prima era încredințată că are de-a face cu obiectivitatea rațiunii și cu sensul existenței. Este o criză foarte gravă a gândirii filozofice. Ambele orientări rămân sub dominația obiectivității. Obiectivarea dă naștere la lumi diferite care comportă grade diferite de real sau de ficțiune. Este greșit să credem că umanitatea trăiește în una și acceași lume obiectivă exterioară. Omul trăiește în lumi diferite, adesea fictive, care nu corespund, dacă le analizăm separat, realității complexe și diversificate. Elementul de ficțiune și de fantasmagorie este determinat de concentrarea maximă asupra unui singur lucru, făcând abstracție de tot restul. Disponibilitatea universală a percepției înseși reprezintă un fenomen rar. În lumi diferite trăiesc slujitorii cultelor și teologiei, oamenii de știință și inventatorii, politicienii, promotorii reformelor sociale și revoluționarii, scriitorii și oamenii de artă, afaceriștii absorbiți de probleme privind gestionarea etc. Percepția lumii depinde și de apartenența confesională și ideologică a oamenilor: ea este diferită la un catolic sau la un marxist, la un materialist sau la un spiritualist etc. Lumea este percepută în mod diferit și, în funcție de aparteneța la clasă, imaginea ei este diferită la un capitalist, la un muncitor sau la un intelectual. Oamenii trăiesc mai des decât se crede în universul abstracțiilor, ficțiunilor și miturilor. Și cei mai raționali dintre ei trăiesc în mituri. Abstracția rațională se transformă lesne în mit."
Long time ago Teacher had recommended this book, and Berdyaev helped me to find a new experience and ideas, which created a joy around me, where i am living and trying to grow up, in the name of Jesus Christ. Looking forward to read such vital books, from such wise and creative man as N.Berdyaev.
Very interesting book. Definitely more interesting in the first half and the sobornost chapter, in my opinion. Good distinctions on different "collectivisms".
The less interesting chapters might just be worth skipping depending on the person, since they come across as being dated (Marxism, etc.).