Istoria vieții mele: autobiografie

by Teodor Vârnav, Artur Gorovei (pref.), Laurențiu Faifer (postf.)

Considerata prima autobiografie din literatura romana, cartea lui Teodor Varnav, boier din Moldova, a fost scrisa in 1845 si este una dintre putinele marturii din Tarile Romane despre prima jumatate a secolului al-XIX-lea. Cu o familie scapatata, Teodor Varnav are parte de putina educatie (frecventeaza totusi scoala unui dascal grec, pe nume Panaioti,la Bucuresti, in 1813-1814), iar povestea vietii lui este una a stradaniilor neincetate de a-si face o situatie si a regretelor ca nu a avut parte de mai multa invatatura. E in acelasi timp o istorie foarte spumoasa, scrisa in limba timpului, din care nu lipsesc aventurile picaresti si oamenii din cele mai diverse medii.

„Prima carte de amintiri din literatura noastra.“ (Laurentiu Faifer)

„Carticica aceasta este o lucrare de seama, din toate punctele de vedere, si autorul ei trebuie sa fie pus in rindul fruntasilor scriitorilor nostri de la inceputul veacului al XIX-lea.“ (Artur Gorovei)

„Timp de zece ani, copilul Varnav face turul Moldovei, ajungind la un moment dat la Bucuresti, apoi la Sibiu, expediat, ca un colet, de la o ruda la alta. In aceste lungi peregrinari, Teodor Varnav, devenit adolescent, cunoaste si primele experiente amoroase. La Sibiu, este initiat in tainele amorului de catre bucatarita dascalului, angajat de protectorul sau, Lada, sa-l invete carte. Adultul Varnav este cuminte si harnic, povestind cu tristete cit de mult a pierdut din cauza lipsei unei invataturi sistemice... Amintirile lui Teodor Varnav sint fantastice, pline de umor si invataminte, scrise cu mult drag si pasiune.“ (Constanta Vintila-Ghitulescu)

„Teodor Varnav, dintre toti memorialistii nostri, n-a fost numai primul in data, dar si intiiul si unicul care si-a marturisit fara rusine, dar si fara cinism, ca pe fapte ce nu trebuie ascunse, toate relele pe care de obicei autorii de amintiri le ascund: furturile, mici si mari, din copilarie si adolescenta, iar de la aceasta virsta tulbure, primele iubiri, fie chiar cele ancilare si consecintele lor, sanitare si penale, neplacute. Din acest punct de vedere Teodor Varnav imi aminteste, mutatis mutandis, de marele memorialist englez Samuel Pepys.“ (Serban Cioculescu)

Genres: Romanian Literature

152 pages, Paperback

First published January 1, 1908

Reviews

[Constantin Vasilescu · Rating 2 out of 5]

Prima carte de memorii din spaţiul nostru. Simplă, naivă, dar folositoare privind moravurile şi traiul la mijlocul secolului al XIX-lea în Moldova, Valahia şi Basarabia. Unii s-ar îngrozi citind cum se realiza educaţia tinerilor sau cum se tranzacţionau pământurile, peste capul celor care le făceau roditoare. O amintire despre un timp al arendaşilor, dar şi al începuturilor timide ale speculaţiilor financiare moderne. Un fragment din viaţa unui om străin de politică şi preocupat numai de propria existenţă.
Conţine foarte multe expresii şi cuvinte arhaice, emanate din greacă, turcă, rusă sau slavonă. Motiv pentru care glosarul este binevenit.

[Diana Marinescu · Rating 3 out of 5]

Prima autobiografie din literatură română aduce detalii interesante cu privire la viața de zi cu zi a micii boierimi din Țările Române. Ce mi s-a părut mie cel mai interesant este limba folosită de autor: limba oamenilor de rând și a boiernașilor neștiutori de carte în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Deși doar 20 de ani separă redactarea autobiografiei lui Teodor Vârnav de înființarea Junimii, totuși diferența între limba română folosită de junimiști (Maiorescu, Eminescu, Creangă, Negruzzi, Panu etc.) și cea a lui Vârnav e ca de la cer la pământ. În primul caz e limba modernă pe care o vorbim azi, în al doilea caz este o limbă plină de arhaisme, greu de înțeles, care îl apropie pe Vârnav mai degrabă de limba vechilor cazanii și a letopisețelor cronicarilor. Din această cauză autobiografia se citește destul de greu, pe fiecare pagină abundă arhaisme din neogreacă, turcă sau diverse limbi slave, ininteligibile cititorului modern. Iar glosarul aflat la finalul cărții este prea puțin util, cel puțin pentru cititorii care au cumpărat și citit cartea în format ebook. Mai mult, întreaga ediției reia ediția inițială publicată de Artur Gorovei în 1908, cu glosarul întocmit de acesta, în care definițiile sunt de multe ori imprecise sau de-a dreptul greșite (de pildă, verbul "a chivernisi" nu înseamnă deloc "a specula", ci a economisi, a administra etc.). Ar fi fost mult mai util dacă termenii ar fi fost explicați în note de subsol și dacă volumul ar fi beneficiat de o ediție critică modernă.

[Horia Bura · Rating 3 out of 5]

Primele amintiri/memorii din literatura română, scrise în 1845 și publicate la începutul secolului XX, relatează viața grea, plină de necazuri și peripeții, a boiernașului moldovean Teodor Vârnav, născut în 1801. Într-o limbă română acentuat arhaică și marcată de împrumuturi slave, autorul își descrie viața din copilărie, adolescență și tinerețe, de pe ambele maluri ale Prutului și de la București, aparent neascunzând nicio faptă rea, făcută mai ales pe când era copil, incluzând aici furturi, neascultarea tutorilor săi ș.a. Crescut de mic de unchi reali sau „onorifici”, acesta ajunge să se-nstrăineze de propria familie, simptomatic în acest sens fiind faptul că află despre moartea tatălui abia la doi ani după „săvârșirea acestuia din viață”, cum frumos se spune în carte.

Una peste alta, un volumaș interesant, nu atât prin faptele narate - mai puțin spectaculoase decât te-ai aștepta, poate și pentru că autorul n-a fost implicat în marile evenimente istorice ale vremii sale, cărora le acordă o atenție minimă -, cât mai ales prin limba română utilizată, o mărturie filologică valoroasă despre limba vorbită-n Principatele Române în prima jumătate a secolului al XIX-lea.

[Gaby · Rating 1 out of 5]

am fost fortata sa citesc aceasta carte si regret fiecare moment

[Doina Ruști · Rating 5 out of 5]

Un om de la 1800, imbracat cu o haină albă, de urs (nu e o metaforă), isi povestește viața, fără patimă, fără aroganță.