Validity in Interpretation

by Eric D. Hirsch

We sell Rare, out-of-print, uncommon, & used BOOKS, PRINTS, MAPS, DOCUMENTS, AND EPHEMERA. We do not sell ebooks, print on demand, or other reproduced materials. Each item you see here is individually described and imaged. We welcome further inquiries.

Genres: Philosophy

301 pages, Hardcover

Published January 1, 1967

Reviews

[Valeriu Gherghel · Rating 4 out of 5]

Un reper important în istoria hermeneuticii.

Avem o carte (Don Quijote, să zicem) și cîteva mii de interpretări. Cum deosebim în acest morman de ipoteze interpretarea „corectă”? În fond, a existat vreodată o interpretare corectă? Și nu cumva toate interpretările sînt la fel de justificate? Nu cumva toate sînt greșite? Cum ieșim din impas?

De la aceste întrebări a pornit Eric D. Hirsch în tentativa de a găsi un criteriu al validității. Răspunsul lui e simplu: o interpretare este „corectă” dacă respectă intenția autorului. Iar această intenție poate fi identificată de exeget. Va cerceta biografia autorului, însemnările în legătură de textul în cauză (Don Quijote), jurnalul, scrisorile, și, mai ales, textul însuși. Sigur, ideea de a recupera intenția autorului e veche. O găsim la Schleiermacher, de pildă. Analiza meticuloasă a acestei idei aparține însă lui Hirsch. Publicarea lucrării Validity in Interpretation a prilejuit dispute aprinse și îndelungate (între 1978 și 1990). Exegeții s-au împărțit brusc în „intenționaliști” și „non-intenționaliști”.

Domniile voastre în care tabără vă situați? Menționez că Umberto Eco a declarat că rămîne un „non-intenționalist”. Eu continuu să mă întreb care a fost intenția lui Homer cînd a compus Odiseea... Aș vrea să-i citesc jurnalul. Încă n-am ajuns la un rezultat. De îndată ce-l găsesc, vă anunț personal...

[Mohammad Ranjbari · Rating 4 out of 5]

معنا متعلق به آگاهی است، نه متعلق به نشانه‌ها یا چیزهای فیزیکی. آگاهی نیز، متعلق به اشخاص است و کسانی که در تفسیر متن دخالت دارند، مؤلف و خواننده هستند. معانی‌ای که از سوی خواننده فهمیده می‌شود، یا مشترک با معانی موردنظر مؤلف است و یا تنها به خواننده تعلق دارد. اگرچه این نحوۀ بیان ممکن است توهینی باشد به حس بسیار ریشه‌دار و دیرین ما که زبان معانی مستقل را منتقل می‌کند، اما به هیچ‌وجه قدرت زبان را مورد تردید قرار نمی‌دهد. برعکس در چنین نحوۀ بیان مسلم فرض می‌شود که هر معنایی که توسط متون منتقل می‌شود، تا حدودی محدود به زبان است و معنای متن نمی‌تواند فراتر از امکانات معنای و خارج از کنترل زبانی که این معنا در آن بیان می‌شود، منتقل گردد. آنچه تا این‌جا انکار شده، این است که نشانه‌های زبانی می‌توانند به طریقی خودشان معنا را ایجاد کنند – عقیده‌ای رازآلود که هرگز به طور مجاب کننده مورد دفاع قرار نگرفته است. ص 48

[Brian]

Challenging but good read about how to understand the author's intent in whatever you are reading. The need to give place of priority to the author's intention is something that seems to be waning as people are so ready to insist that what is most important, in reading anything, is "what it means to me." Hirsch clarifies the difference between what a text means and what "significance" a text has for me--what people tend to have in mind when speaking about what a text "means" to them. Essential distinction.

[Jonathan Ginn · Rating 3 out of 5]

Read portions of this book. Excellent content, but muddled by a rather dense and wordy presentation.