What do you think?
Rate this book
„Ce-mi puteți face, dacă vă iubesc!?“: eseu confesiv despre Ioan Alexandru
„Îi datoram aproape dureros această carte.
I-o datorez demult, nu doar dinspre începutul anilor `90, când era (încă o dată şi tot mai sălbatic) ţinta ironiilor şi neînţelegerilor multora („Ce caută ăsta cu crucea în Parlament ?!”), şi când puteam, în sfârşit, spune totul, ci tocmai dinspre finele anilor '70 ai veacului trecut.
Firește că rândurile de acum se vor inclusiv o penitență. Una tardivă și fragilă, e drept, dar nu mai puþin sinceră și încercănată sufletește.“
„Cursul Eminescu şi seminariile de ebraică ale lui Ioan Alexandru erau un havuz de credinţă, cultură şi înţelepciune. Ani de-a rândul l-am urmat cu Biblia-n desagă în tot felul de cămăruţe de prin mansarda Filologiei bucureştene, unde ne citea ce a tradus din Cântarea cântărilor ori scotea pe tăcute un album de autoportrete Rembrandt şi, cale de două ceasuri, în tăcerea noastră înmărmurită, ne făcea istoria Luminii, a Chipului, a mâinii care binecuvântă...
Plecam literalmente halucinaţi după două ceasuri de hermeneutică terapeutică, având inima căptuşită cu ceea ce el numea «cămaşă de aloe», armura lăuntrică prin care devii ignifug, impenetrabil la tot răul lumii, în numele triumfului pe care «fratele Ioan» ni-l striga la final, ca leac faţă de toată urâciunea care ne înconjura: «Ce-mi puteţi face, dacă vă iubesc!?»“ (Dan. C. MIHĂILESCU)
I-o datorez demult, nu doar dinspre începutul anilor `90, când era (încă o dată şi tot mai sălbatic) ţinta ironiilor şi neînţelegerilor multora („Ce caută ăsta cu crucea în Parlament ?!”), şi când puteam, în sfârşit, spune totul, ci tocmai dinspre finele anilor '70 ai veacului trecut.
Firește că rândurile de acum se vor inclusiv o penitență. Una tardivă și fragilă, e drept, dar nu mai puþin sinceră și încercănată sufletește.“
„Cursul Eminescu şi seminariile de ebraică ale lui Ioan Alexandru erau un havuz de credinţă, cultură şi înţelepciune. Ani de-a rândul l-am urmat cu Biblia-n desagă în tot felul de cămăruţe de prin mansarda Filologiei bucureştene, unde ne citea ce a tradus din Cântarea cântărilor ori scotea pe tăcute un album de autoportrete Rembrandt şi, cale de două ceasuri, în tăcerea noastră înmărmurită, ne făcea istoria Luminii, a Chipului, a mâinii care binecuvântă...
Plecam literalmente halucinaţi după două ceasuri de hermeneutică terapeutică, având inima căptuşită cu ceea ce el numea «cămaşă de aloe», armura lăuntrică prin care devii ignifug, impenetrabil la tot răul lumii, în numele triumfului pe care «fratele Ioan» ni-l striga la final, ca leac faţă de toată urâciunea care ne înconjura: «Ce-mi puteţi face, dacă vă iubesc!?»“ (Dan. C. MIHĂILESCU)
128 pages, Paperback
First published May 1, 2015
12 people want to read
About the author
Dan C. Mihăilescu
55 books45 followersAbsolvent al Facultăţii de limba şi literatura română (secţia română-franceză), Universitatea Bucureşti (1972 - 1976).
Cercetător ştiinţific la Institutul de istorie şi teorie literarã "G. Cãlinescu" (1980 - 2003).
Secretar de redacţie la Revista de istorie şi teorie literarã (1983 - 1986).
Editorul suplimentului "Litere, arte, idei" al ziarului "Cotidianul" (1991 - 1996, 2001 - 2004).
Membru al Uniunii Scriitorilor din 1990.
În 1999 este Consilier pe probleme de comunicare al Preşedintelui Societăţii Române de Televiziune.
Realizatorul emisiunii "Omul care aduce cartea", Pro TV, din 2000.
Cronicar literar la revistele "Transilvania" (1984–1989), "22" (1994–2000), "Ziarul de duminică", supliment al "Ziarului financiar" (2000 - 2006).
Din februarie 2006 până în octombrie 2007 deţine rubrica săptămânală Lecturi la tavă în "Jurnalul National" (duminica).
Din 14 decembrie 2007 deţine rubrica săptămânală Cartea de vineri în "Evenimentul zilei".
În 2008 este membru în juriul Uniunii Scriitorilor, juriul AFCN (Administrația Fondului Cultural Național), juriul Festivalului de Comedie, juriul pentru premiile Clubului Român de Presă și membru în Consiliul director al Fundației Soroș pentru o Societate Deschisă (2008 - 2011).
Membru de trei ori în juriul UNITER « pentru cea mai bună piesă a anului », de șase ori în juriul FREEDOM HOUSE pentru jurnalism cultural, ales în 2005 pentru o perioadă de patru ani în juriul Uniunii Scriitorilor, membru în juriul URSUS, iar în 2007 membru în juriul premiilor Societăţii Civile, al AFCN, CNC şi Dakino.
Debut publicistic, după mai multe prezenţe în reviste liceale și studențești: 1974, România literarã.
Premii:
1. Premiul Uniunii Scriitorilor în 1982 (pentru debut) şi 1999 (pentry traducerea integralã a dramaturgiei lui Eugène Ionesco);
2. Premiul UTC, 1982, ș.a. Premiile revistelor Ateneu (1976, 2004), Luceafărul (1978), Tribuna (1980), Transilvania (1984, 2007), Flacăra (2004);
3. medalia “150 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu” (2000);
4. Premiul Consiliului Naţional al Audiovizualului, pentru emisiunea “Omul care aduce cartea”, difuzată de Pro TV ( 2003);
5. Premiul de critică al Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti, 2004.
Nominalizări:
1. Nominalizat la premiul de critică al UNITER, 2001;
2. Nominalizat la premiul Radio Bucureşti, 2004;
3. Nominalizat la premiul Radio România Cultural, 2007;
4. Nominalizat la premiul de critică al UNITER, 2001;
5. Nominalizat la premiul revistei « Cuvântul », 2005;
6. Nominalizat la premiul « României literare », 2005.
Cercetător ştiinţific la Institutul de istorie şi teorie literarã "G. Cãlinescu" (1980 - 2003).
Secretar de redacţie la Revista de istorie şi teorie literarã (1983 - 1986).
Editorul suplimentului "Litere, arte, idei" al ziarului "Cotidianul" (1991 - 1996, 2001 - 2004).
Membru al Uniunii Scriitorilor din 1990.
În 1999 este Consilier pe probleme de comunicare al Preşedintelui Societăţii Române de Televiziune.
Realizatorul emisiunii "Omul care aduce cartea", Pro TV, din 2000.
Cronicar literar la revistele "Transilvania" (1984–1989), "22" (1994–2000), "Ziarul de duminică", supliment al "Ziarului financiar" (2000 - 2006).
Din februarie 2006 până în octombrie 2007 deţine rubrica săptămânală Lecturi la tavă în "Jurnalul National" (duminica).
Din 14 decembrie 2007 deţine rubrica săptămânală Cartea de vineri în "Evenimentul zilei".
În 2008 este membru în juriul Uniunii Scriitorilor, juriul AFCN (Administrația Fondului Cultural Național), juriul Festivalului de Comedie, juriul pentru premiile Clubului Român de Presă și membru în Consiliul director al Fundației Soroș pentru o Societate Deschisă (2008 - 2011).
Membru de trei ori în juriul UNITER « pentru cea mai bună piesă a anului », de șase ori în juriul FREEDOM HOUSE pentru jurnalism cultural, ales în 2005 pentru o perioadă de patru ani în juriul Uniunii Scriitorilor, membru în juriul URSUS, iar în 2007 membru în juriul premiilor Societăţii Civile, al AFCN, CNC şi Dakino.
Debut publicistic, după mai multe prezenţe în reviste liceale și studențești: 1974, România literarã.
Premii:
1. Premiul Uniunii Scriitorilor în 1982 (pentru debut) şi 1999 (pentry traducerea integralã a dramaturgiei lui Eugène Ionesco);
2. Premiul UTC, 1982, ș.a. Premiile revistelor Ateneu (1976, 2004), Luceafărul (1978), Tribuna (1980), Transilvania (1984, 2007), Flacăra (2004);
3. medalia “150 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu” (2000);
4. Premiul Consiliului Naţional al Audiovizualului, pentru emisiunea “Omul care aduce cartea”, difuzată de Pro TV ( 2003);
5. Premiul de critică al Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti, 2004.
Nominalizări:
1. Nominalizat la premiul de critică al UNITER, 2001;
2. Nominalizat la premiul Radio Bucureşti, 2004;
3. Nominalizat la premiul Radio România Cultural, 2007;
4. Nominalizat la premiul de critică al UNITER, 2001;
5. Nominalizat la premiul revistei « Cuvântul », 2005;
6. Nominalizat la premiul « României literare », 2005.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 2 of 2 reviews
May 26, 2015
am descoperit un altfel de Ioan Alexandru, unul pe care il banuiam, dar pe care nu il stiam. cartea aceasta este o lectura de placere, un eseu al unui prieten indragostit, dezamagit, dar niciodata pierdut.
March 14, 2024
Am primit cu bucurie acest volum (desi a trecut mult timp pana l am si citit) tocmai pt ca despre Ion Alexandru critica nu a emis pareri pozitive iar publicul l a cam uitat.
Unele opinii insa imi par construcții frazeologice voit pedante sau neinspirat arborescente. Si m a dezamăgit biasul cu care IA a fost criticat pt implicarea in proiecte 'neoprotestante ' precum Cartea cartilor (desene animate) sau Mic dejun cu rugăciune in Parlament
Unele opinii insa imi par construcții frazeologice voit pedante sau neinspirat arborescente. Si m a dezamăgit biasul cu care IA a fost criticat pt implicarea in proiecte 'neoprotestante ' precum Cartea cartilor (desene animate) sau Mic dejun cu rugăciune in Parlament
Displaying 1 - 2 of 2 reviews