What do you think?
Rate this book
Partea nevăzută decide totul
„Tot sensul vieții noastre poate fi gândit ca o aducere la vizibilitate, prin felul nostru de a vedea, a părții de nevăzut din lume şi din fiecare.
Fiecare dintre eseurile cuprinse în acest volum pune în lumină sau celebrează o formă de nevăzut. Nu este nevăzutul suprasensibil ori extrasenzorial. Nu e nimic mistic în nevăzutul de care vorbesc și nimic mistagogic în felul în care îl invoc. Nevăzutul nu e o opțiune. Nevăzutul este aici, lângă noi, în noi, ca un dat inconturnabil al lumii și al naturii noastre. Suntem în el predați lui cu totul, așa cum suntem predați apei, când ne scufundăm, ori aerului, când ne regăsim respirația.
Singularitatea condiției noastre constă în faptul că partea nevăzută, în viața noastră, decide totul, în situația în care singurele dovezi ale nevăzutului de care depindem stau în văzutul după care fugim, ori de care fugim, ori pe care îl pierdem.“
„La început, esenţa umanităţii europene a fost a unui om care se refugia dintr-un dezastru: gestul fondator constă în faptul că, în Eneida, eroul nu a părăsit Troia distrusă de flăcări singur, ci împreună cu esența trecutului său. Enea îl ducea în spinare pe bătrânul său tată, Anchise, care, la rândul lui, purta cu el larii și penații strămoșilor.
Această imagine a fost cifrul simbolic al Romei și, ori de câte ori s-a reinventat, a fost și cifrul simbolic al Europei.“ (Horia-Roman PATAPIEVICI)
Fiecare dintre eseurile cuprinse în acest volum pune în lumină sau celebrează o formă de nevăzut. Nu este nevăzutul suprasensibil ori extrasenzorial. Nu e nimic mistic în nevăzutul de care vorbesc și nimic mistagogic în felul în care îl invoc. Nevăzutul nu e o opțiune. Nevăzutul este aici, lângă noi, în noi, ca un dat inconturnabil al lumii și al naturii noastre. Suntem în el predați lui cu totul, așa cum suntem predați apei, când ne scufundăm, ori aerului, când ne regăsim respirația.
Singularitatea condiției noastre constă în faptul că partea nevăzută, în viața noastră, decide totul, în situația în care singurele dovezi ale nevăzutului de care depindem stau în văzutul după care fugim, ori de care fugim, ori pe care îl pierdem.“
„La început, esenţa umanităţii europene a fost a unui om care se refugia dintr-un dezastru: gestul fondator constă în faptul că, în Eneida, eroul nu a părăsit Troia distrusă de flăcări singur, ci împreună cu esența trecutului său. Enea îl ducea în spinare pe bătrânul său tată, Anchise, care, la rândul lui, purta cu el larii și penații strămoșilor.
Această imagine a fost cifrul simbolic al Romei și, ori de câte ori s-a reinventat, a fost și cifrul simbolic al Europei.“ (Horia-Roman PATAPIEVICI)
296 pages, Hardcover
First published May 1, 2015
6 people are currently reading
147 people want to read
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 10 of 10 reviews
October 15, 2021
Cele mai importante lucruri nu se văd. Cărţile, de pildă (cum e aceasta, pe care o ţineţi în mână),
se văd: pot fi apucate, întrebuinţate. Dar sursa lor de generare şi mintea din care s-au născut nu se
văd: acestea două nu pot fi nici apucate, nici întrebuinţate după plac. Scriitorul poate fi văzut, pipăit, îmbrâncit, adulat, ucis; dar nimeni nu poate vedea, atinge, poseda sau viola sursa cărţilor sale. Din scriitor, ca şi din cărţi, nu vedem decât corpul. Vedem corpul cărţii şi corpul care conţine mintea. Dar nu putem vedea corpul minţii. Corpul minţii este un nevăzut, în timp ce corpul care conţine mintea este un văzut. Văzutele şi nevăzutele nu sunt separate unele de altele ca lumea în care trăim de tărâmul celălalt (de unde, in illo tempore, zeii făceau incursiuni în lumea noastră). Văzutele şi nevăzutele trec prin noi şi se amestecă în fiecare părticică a trupului şi sufletului nostru; şi la fel trec şi se petrec prin toate colţurile lumii acesteia.
Când citim o carte, avem în faţă lumea scriitorului. Când o înţelegem, am pătruns deja în corpul
minţii lui. Ceea ce face din lumea cărţilor un loc atât de minunat este posibilitatea, deschisă fiecăruia dintre noi, de a pătrunde şi de a locui (un timp) în nevăzutul minţii celuilalt. Când citim că Socrate s-a aşezat împreună cu Phaidros pe malul râului Ilisos, într-un loc răcoros, cu iarbă moale şi umbră bună, ca să discute în voie despre lucrurile care îi pasionau, descoperim, deodată, că suntem şi noi alături de ei, pe malul râului, într-un loc cu verdeaţă şi răcoare; şi înţelegem că ne aflăm în acel locus amoenus numai şi numai pentru că acesta s-a aflat mai întâi în mintea lui Platon, unde noi am putut pătrunde deoarece acum se află şi în mintea noastră, citind. Şi tot timpul cât durează cititul nostru din Platon, noi ne mişcăm nestingheriţi prin nevăzutul minţii sale, care, prin lectură, se împleteşte şi se amestecă indiscernabil cu nevăzutul minţii noastre, astfel că nu mai ştim bine dacă suntem Phaidros ascultând, Socrate vorbind, Platon scriind ori nevăzutul lumii văzând, prin Platon, în noi.
se văd: pot fi apucate, întrebuinţate. Dar sursa lor de generare şi mintea din care s-au născut nu se
văd: acestea două nu pot fi nici apucate, nici întrebuinţate după plac. Scriitorul poate fi văzut, pipăit, îmbrâncit, adulat, ucis; dar nimeni nu poate vedea, atinge, poseda sau viola sursa cărţilor sale. Din scriitor, ca şi din cărţi, nu vedem decât corpul. Vedem corpul cărţii şi corpul care conţine mintea. Dar nu putem vedea corpul minţii. Corpul minţii este un nevăzut, în timp ce corpul care conţine mintea este un văzut. Văzutele şi nevăzutele nu sunt separate unele de altele ca lumea în care trăim de tărâmul celălalt (de unde, in illo tempore, zeii făceau incursiuni în lumea noastră). Văzutele şi nevăzutele trec prin noi şi se amestecă în fiecare părticică a trupului şi sufletului nostru; şi la fel trec şi se petrec prin toate colţurile lumii acesteia.
Când citim o carte, avem în faţă lumea scriitorului. Când o înţelegem, am pătruns deja în corpul
minţii lui. Ceea ce face din lumea cărţilor un loc atât de minunat este posibilitatea, deschisă fiecăruia dintre noi, de a pătrunde şi de a locui (un timp) în nevăzutul minţii celuilalt. Când citim că Socrate s-a aşezat împreună cu Phaidros pe malul râului Ilisos, într-un loc răcoros, cu iarbă moale şi umbră bună, ca să discute în voie despre lucrurile care îi pasionau, descoperim, deodată, că suntem şi noi alături de ei, pe malul râului, într-un loc cu verdeaţă şi răcoare; şi înţelegem că ne aflăm în acel locus amoenus numai şi numai pentru că acesta s-a aflat mai întâi în mintea lui Platon, unde noi am putut pătrunde deoarece acum se află şi în mintea noastră, citind. Şi tot timpul cât durează cititul nostru din Platon, noi ne mişcăm nestingheriţi prin nevăzutul minţii sale, care, prin lectură, se împleteşte şi se amestecă indiscernabil cu nevăzutul minţii noastre, astfel că nu mai ştim bine dacă suntem Phaidros ascultând, Socrate vorbind, Platon scriind ori nevăzutul lumii văzând, prin Platon, în noi.
October 20, 2020
Citind această carte mi-am adus aminte de perioada studenției. Atunci a fost perioada când am citit cel mai mult, mai aveam puțin și mă mutam în librăria Humanitas. :)
October 14, 2017
E greu de imaginat ce fel de posteritate poate avea "Partea nevazută". Cărțile din anii nouăzeci au fost fie colecții de eseuri scurte, convingătoare, în care imediatul politic oferă contextul pentru texte care sunt la fel de pasionante si astăzi, cînd ne amintim doar fragmentar evenimentele care le-au inspirat, fie aparent autobigrafice examinari ale propriei vieti. Iar atunci cand au fost ambele, au dat cele mai importante pagini scrise pîna acum despre revoluție.
Dacă un cititor din 1995 al "Zbor[ului] în bătaia săgeții" ar fi putut face un salt de 20 de ani in viitor, curios cum s-a împlinit imensiul potențial at tînărului Patapievici, ar fi, din pacate, dezamăgit. Complicatele construcții teologice din "Partea nevazută" apar lipsite de scop pentru un cititor obișnuit, școlit dar nu erudit, iar eseul despre referendumul din 2012 începe in forță, amintind de "Politice", dar se diluează în a doua jumătate. Iar la carte se pot adăuga și aparițiile TV din ultima vreme, care lasa impresia neplăcută de permanentă indignare, similară cu cea care apare la majoritate oamenilor doar ca o consecința a vîrstei.
Trei stele. Dacă ar fi fost cartea unui autor de care să nu fi fost atăt de entuzismat cu ani in urma, ar fi fost numai două.
Dacă un cititor din 1995 al "Zbor[ului] în bătaia săgeții" ar fi putut face un salt de 20 de ani in viitor, curios cum s-a împlinit imensiul potențial at tînărului Patapievici, ar fi, din pacate, dezamăgit. Complicatele construcții teologice din "Partea nevazută" apar lipsite de scop pentru un cititor obișnuit, școlit dar nu erudit, iar eseul despre referendumul din 2012 începe in forță, amintind de "Politice", dar se diluează în a doua jumătate. Iar la carte se pot adăuga și aparițiile TV din ultima vreme, care lasa impresia neplăcută de permanentă indignare, similară cu cea care apare la majoritate oamenilor doar ca o consecința a vîrstei.
Trei stele. Dacă ar fi fost cartea unui autor de care să nu fi fost atăt de entuzismat cu ani in urma, ar fi fost numai două.
December 13, 2020
"Tot sensul vieții noastre poate fi gândit ca o aducere în vizibilitate, prin felul nostru de a vedea, a părții de nevăzut din lume şi din fiecare.
Fiecare dintre eseurile cuprinse în acest volum pune în lumină sau celebrează o formă de nevăzut. Nu este nevăzutul suprasensibil ori extrasenzorial. Nu e nimic mistic în nevăzutul de care vorbesc şi nimic mistagogic în felul în care îl invoc. Nevăzutul nu e o opțiune. Nevăzutul este aici, lângă noi, în noi, ca un dat inconturnabil al lumii şi al naturii noastre. Suntem în el predați lui cu totul, aşa cum suntem predați apei, când ne scufundăm, ori aerului, când ne regăsim respirația.
Singularitatea condiției noastre constă în faptul că partea nevăzută, în viața noastră, decide totul, în situația în care singurele dovezi ale nevăzutului de care depindem stau în văzutul după care fugim, ori de care fugim, ori pe care îl pierdem."
(Horia-Roman Patapievici)
Fiecare dintre eseurile cuprinse în acest volum pune în lumină sau celebrează o formă de nevăzut. Nu este nevăzutul suprasensibil ori extrasenzorial. Nu e nimic mistic în nevăzutul de care vorbesc şi nimic mistagogic în felul în care îl invoc. Nevăzutul nu e o opțiune. Nevăzutul este aici, lângă noi, în noi, ca un dat inconturnabil al lumii şi al naturii noastre. Suntem în el predați lui cu totul, aşa cum suntem predați apei, când ne scufundăm, ori aerului, când ne regăsim respirația.
Singularitatea condiției noastre constă în faptul că partea nevăzută, în viața noastră, decide totul, în situația în care singurele dovezi ale nevăzutului de care depindem stau în văzutul după care fugim, ori de care fugim, ori pe care îl pierdem."
(Horia-Roman Patapievici)
August 5, 2023
Very good book for understanding the Romanian society and the trends in humanity.
The title is a metaphor: The state of the the unseen part, the soul, has a crucial role in micro and, if that's the case, macro decisions.
The title is a metaphor: The state of the the unseen part, the soul, has a crucial role in micro and, if that's the case, macro decisions.
January 30, 2022
Idei și explicații pertinente! Cu ce se întâmplă acum in lume, cartea este de actualitate, adevăruri simple…
October 4, 2023
Good: primul eseu și informațile despre filozofia Antică
Bad:clișeele, decăderea, sufletul și superioritatea tutoror celorlate civilizații + bigotism
Bad:clișeele, decăderea, sufletul și superioritatea tutoror celorlate civilizații + bigotism
August 25, 2022
Excelentă pe alocuri. Conține mult balast, care dacă ar fi lipsit, era chiar ce trebuie. Ideea care stă la bază face ca această carte să fie extrem de importantă. Faptul că am citit-o o singură dată nu este îndeajuns. Pentru a asimila și a cuprinde ideile lui HRP, este nevoie de o recitire temeinică. Un autor de un asemenea calibru nu se poate asimila pur și simplu. Una peste alta, recomand cartea.
Displaying 1 - 10 of 10 reviews