Casa a fost a mamei mele. Acum e a mea. Dar nu moștenirea e ce mă bântuie. Ci el. Când mă întorc în orașul pe care l-am vrut uitat, descopăr că trecutul nu moare, doar se ascunde în umbre și în amintiri. În teatrul în care trebuie să lucrez, îl găsesc pe bărbatul pe care l-am iubit cândva. Numai că acum nu mai e cel pe care mi-l aminteam. E rece. E furios. E periculos. Spune că mă urăște și pare hotărât să mă țină departe de el... dar îmi simt viața tremurând în mâinile lui. Și totuși, dacă el e căderea mea… poate că nu vreau să fiu salvată.
~Mason Bryant~
Am învățat devreme că unii oameni nu sunt făcuți să fie iubiți. Unii doar există, complicați, tăcuți, periculoși. Iar eu sunt unul dintre ei. Am încercat să o țin departe de mine, dar s-a întors și a greșit făcând-o, pentru că odată cu ea, s-au întors și tot ceea ce am crezut că am reușit să îngrop. Furia. Vocea din mine care nu tace. Dorința aceea bolnavă. N-ar fi trebuit să se întoarcă aici. Ar trebui s-o alung. Să nu-i vorbesc. Să n-o ating. Dar când altcineva o privește… îl văd deja mort. Sabrina mă face să simt tot ce am învățat să zdrobesc. E lumina dintr-un loc unde n-a mai rămas nimic viu. Iar dacă mă iubește… o voi frânge. Dar, dacă mă părăsește… o voi distruge. Eu nu sunt salvarea ei. Sunt căderea acesteia.
După moartea mamei ei, Sabrina este legată de Teatrul Fallen Angels. Nu are de ales din cauza contractului prin care Celine îi lasă moștenire locul ei de muncă (dacă poate fi numit așa).
Mi-a plăcut mult stilul autoarei: simplu, fluid, nici nu simțeam paginile când le citeam. Singurul minus aici este formatarea în pagină de pe PlayBooks, unde scrisul a fost cam mic și a fost puțin cât timp am citit pe telefon.
Povestea mi s-a părut intrigantă, conceptul cu teatrul Fallen Angels mi s-a părut interesant, iar primele pagini mi-au plăcut tare mult. Însă, apoi, a apărut Mason. Din punctul meu de vedere, acest personaj nu a fost deloc descris cum trebuie. Nu mi s-a părut că i s-a făcut dreptate, iar eu, din păcate, nu l-am putut lua în serios. Boala lui nu a fost descrisă prea bine. Anumite scene nu au fost viridice ( de exemplu când el nu realiza dacă e sau nu real ce se întâmplă). Doar 2-3 capitole din punctul lui de vedere (+ un epilog), nu sunt de-ajuns pentru complexitatea pe care el ar fi trebuit să o aibă.
Introspecția Sabrinei a fost un alt lucru care mie nu mi-a plăcut atât de mult. Am simțit că se concentra prea mult pe anumite lucruri normale din viața de zi cu zi și sărea peste gânduri de genul: “Dacă mama a fost, de fapt, omorâtă”. Conexiunea ei cu Mason mi s-a părut bruscă. Dialogurile dintre ei au mimat o pasiune, care între cele două personaje mi s-a părut inexistentă. Nu am înțeles nici când am terminat volumul de unde până unde toate aceste sentimente care au apărut brusc. Acest volum s-a simțit mai mult ca o continuare a ceva ce deja este între ei. Personajele clar aveau un background care pentru mine a fost uitat în neant. Două flashback-uri nu au fost de-ajuns pentru explicarea aceste ,,tensiuni” pe care ei ar fi avut-o.
Pe parcursul poveștii am simțit anumite goluri. Așa cum am spus mai sus despre gândurile Sabrinei, dar aici avem anumite lucuri importante peste care s-au sărit.(pe care vi le-aș spune cu mare drag, dacă nu ar fi fost spoilere) .
Cele două epiloguri au fost simpatice, drăguțe și chiar am simțit că s-a dorit ca anumite lucruri să fie lăsate pentru final ca acolo să se lanseze surpriza, bomba cu ceas, etc. Chiar a fost o strategie bună, dacă aceste lucruri ar mai fi fost amintite pe parcursul volumului și nu menționate doar la final.
Per total, volumul a fost simpatic. S-a citit super repede. Și vă rog să-i oferiți o șansă și chiar să-mi contraziceți părerile! Îi mulțumesc tare mult Dariei pentru exemplarul oferit! Nu uitați că cititul este subiectiv, iar dacă mie nu mi-a plăcut un volum, asta nu înseamnă că nu o să vă placă!
Această carte s-a citit și repede, dar și mai greu. Mai ales când protagoniștii erau împreună. Mi s-a părut că sunt forțați să fie împreună și chiar nu am reușit să simt ceva, măcar de la ea, când era cu el.
Mi-a plăcut povestea din perspectiva Sabrinei, a decurs lin, chiar dacă mi s-a părut că e prea multă descriere. Mi-a plăcut cum a început. Cum a dat de el și a avut un presentiment rău în legătură cu el. Și că a avut dreptate.
Mason nu a reușit să mă facă să mă atașez de el și e al doilea personaj principal masculin care reușește asta 🥹.
Totuși, mi-a plăcut gestul lui, chiar dacă nu e tocmai normal, după cum reiese chiar și din spusele lui 😅. I-a lăsat cărți. Și a luat și el o copie. A ascultat-o când i-a spus, când i-a povestit. A fost atent la ea.
Mason mi s-a părut construit doar pe jumătate. Am aflat ce s-a întâmplat în trecutul lui, probabil atunci au apărut și vocile. Dar aici vine o întrebare. Cine e tatăl lui? Că m-a făcut tare curioasă. Și mi-e imposibil să cred că e șeful Sabrinei.
El nu a reușit să-mi transmită nimic nici în legătură cu sentimentele lui pentru Sabrina. Mi s-a părut că a fost acolo adăugat de Sabrina, pentru a face cumva să fie legată de acel loc din care a plecat.
M-a captivat povestea Sabrinei. Au fost puține detalii, dar m-au făcut să vreau mai mult. Mi-a plăcut că nu a încetat să caute, deși a fost avertizată.
Și mi s-a rupt sufletul pentru surioarele ei 😭. Mai ales pentru cea mică.
Dar mi-a plăcut că Jakob nu a tratat-o cu indiferență și chiar și-a dorit s-o scoată și pe ea din casa aia.
Mi-a părut rău de Sabrina, când a fost închisă în acea cameră. Și în același timp mi s-a părut că se încăpățânează să stea, crezând că poate să aducă o schimbare în bine în Mason. Și uite unde a dus-o asta 🙄. O să aflați în ultimele 3 capitole ale cărții.
Voiam mai multe, mai ales din partea Sabrinei, în legătură cu slujba ei la teatru. Nu doar acele repetiții, cum a fost privită de cele două femei și de blond.
Voiam să pătrund mai mult în mintea ei, în legătură cu o metodă prin care ar putea să scape de acolo. Sau mai multe piese în care să danseze, să nu mi se pară că acel rol a fost secundar, când trebuia să fie principal. Voiam și mai mult din momentele ei de dans, chiar dacă erau împotriva voinței ei, într-un fel.
Și mi s-a părut puțin forțat gestul la care a recurs Mason doar pentru că blondul s-a apropiat de ea și i-a zis ceva nepotrivit. Mi-a plăcut cum a reacționat în legătură cu primul bărbat care a încolțit-o pe Sabrina. Ăla chiar merita ce i s-a întâmplat 😬, dacă e s-o luăm după personajul lui Mason și vocile lui.
Voiam mai mult despre incendiu. Și eu am crezut că e Moore, după ce i-a făcut oferta de a se muta la teatru. Nu m-am așteptat la cel care a fost, de fapt, vinovat, pentru că mi s-a părut că s-a contrazis.
Mason nu o voia aproape de el, de teamă să nu o rănească și a tratat-o cu răceală. A fost practic un nesimțit. Și o acțiune a lui a împins-o fix în camera lui.
Dar mă bucur că am aflat mai multe la final. Deși nu mi-a venit să cred cum s-a ajuns acolo.
În capitolul dinainte de epilog îmi venea să intru în care și să-l scutur pe Mason. Că nu s-a gândit că fix pe Sabrina o pune în pericol. Pentru că a fost în camera lui. În locul din care el a fugit, după ce a făcut ceva rău.
This entire review has been hidden because of spoilers.
Această carte nu este pentru inimile slabe. Este pentru sufletele frânte care găsesc frumusețea în întuneric.
Un dark romance altfel — intens, senzual, cu iz de catifea și parfum de păcat. O poveste care te trage în culisele unui Moulin Rouge mai sumbru, mai real, unde nimic nu e ce pare. Unde Catifea Roșie dansează, iar Asul de pică savurează
Sabrina – o fată care fuge dintr-un oraș plin de umbre, doar pentru a fi atrasă din nou în mrejele lui. Un copil nefericit, care și-a găsit un loc singuratic pentru sufletul ei, un refugiu pentru inima ei... Dar ce faci atunci umbrele te privesc ? O mamă absentă, o copilărie pierdută, o casă care ascunde mai multe fantome decât amintiri. Cu fiecare pas făcut sub noul ei pseudonim, Sabrina pătrunde mai adânc în lumea care i-a furat mama. Scaunele roșii, ecoul aplauzelor, mirosul teatrului vechi — toate devin parte dintr-un decor în care pasiunea se amestecă cu pericolul. Dar ce faci când vezi prin întunericul difuz o pereche de ochi verzi. Și atunci apare Mason. Pericolul întrupat... Un bărbat întunecat, frânt, dar capabil să o protejeze de toți demonii — mai puțin de el însuși. Împreună, ei nu sunt perfecți. Dar tocmai imperfecțiunea îi face reali. Pentru că uneori, dragostea adevărată se naște doar atunci când te pierzi complet în întuneric. Am oferit ★★★★☆ pentru tema unică, pentru tensiunea constantă și pentru felul în care te absoarbe complet între pagini. Există un age gap subtil, integrat impecabil, care adaugă profunzime și vulnerabilitate. De la capitolul 3 până la 17 am fost prinsă ca într-un portal — într-un loc senzual, întunecat, unde regulile bunei-cuviințe nu se aplică. Am rezonat enorm cu Sabrina — personajul feminin e puternic, dar sfărâmat, real. Iar Daria scrie cu o intensitate care îți pătrunde în piele: descrierile ei sunt vii, aproape palpabilă, te trag de mână prin holuri luminate în roșu difuz și te aruncă printre secrete, intrigi și pași de dans. Nici nu știi când ajungi la ultimul act. Mi-aș fi dorit doar ca finalul să păstreze aura hipnotică a începutului, fără să mă smulgă atât de brusc din vis. Dar Îngerul meu căzut rămâne o senzație palpabilă de pericol, un dans între dorință și durere. Merită din plin să-i treci pragul.
Povestea are un început promițător, m-a atras ideea însă nu am reușit să mă conectez cu personajele, cu povestea, cu tot. Au fost multe pe care nu le-am înțeles la această carte și poate problema e la mine 🤷♀️ poate voi vedeți altfel povestea aceasta și înțelegeți personajele❤️
Mason pare genul de bărbat posesiv și rău însă mie nu mi s-a părut că a fost dezvoltat cum trebuie, nu am reușit să-i înțeleg comportamentul și obsesia.
Mi-ar fi plăcut mai multe capitole din perspectiva lui poate astfel oferea mai multe detalii despre el, despre trecutul lui și poate așa ajungeam să îi înțeleg mai bine gândurile și acțiunile.
Sabrina este o fată care, forțată printr-un contract lăsat de mama ei ajunge să lucreze într-un teatru, un teatru cu activități mai deochiate, un paravan potrivit pentru ce se petrecea defapt acolo.
Mi-a placut de ea că încerca să fie puternică și să înfrunte trecutul, mi-a plăcut că nu s-a lăsat speriată sau influențată în nici un fel.
Relația lor a fost ciudată, să-i spun așa, a fost vorba despre o a doua șansă dar totuși plină de dramă și secrete din trecut, nu a fost explicată concret legătura dintre cei doi. A lipsit chimia.
Mi-ar fi plăcut să aflu mai multe despre cei doi, de unde a pornit acel foc al iubirii și ce a declanșat dorința de a fi unul în preajma celuilalt 🤷♀️
Finalul a fost unul plăcut, potrivit acestui gen de poveste 😏
Mulțumesc autoarei pentru această carte. Ilustrațiile, coperta și marginile arată superb 🖤❤️
Cartea asta m-a consumat. O poveste brutală, cu momente de vulnerabilitate exact acolo unde trebuie și cu personaje atât de realiste, încât uitam des că citesc o carte. Sabrina e traumatizată și încăpățânată până în punctul în care nu se mai pune în pericol doar pe ea, ci și cel puțin doi alți oameni 🤭 E genul de protagonistă imperfectă, dar atât de umană încât uiți că vrei s-o dai cu capul de pereți uneori, pentru că vrei s-o protejezi mereu. Mason nu e morally grey pentru că e morally dark de-a dreptul și vrea s-o țină în siguranță cam la fel de mult pe cât vrea s-o distrugă. Împreună? Sunt o explozie. Se atrag ca magneții și tot ca ei se resping. O carte care intră adânc în efectele pe termen lung ale unor copilării pline de evenimente traumatizante (încărcate de abandon, violențe si moarte), care te va ține cu sufletul la gură și care, cu siguranță, te va distruge frumos
Un dark romance foarte interesant, cu niște ilustrații superbe și care se citește repede.
Povestea este una captivantă, cu mistere care te țin în suspans până la final și o iubire puternică și complicată.
Personajul principal masculin este unul foarte complex și bine conturat. Iubirea lui Mason pentru Sabrina este exprimată în moduri destul de întunecate și contradictorii, dar ea îl iubește și îi este alături oricum de fiecare dată. Sabrina se regăsește pe sine în întunericul lui și îl asigură constant că este acolo pentru el.
Mi-a plăcut mult această carte, mai ales accentul pus pe întunericul care se găsește în fiecare dintre noi și care nu este neapărat un lucru rău.
🖤Sabrina se întoarce în orașul ei natal după moartea mamei sale, însă totul pare schimbat,doar teatrul este același loc, la fel cum îl știa când a plecat,parcă neschimbat.
🖤După moartea mamei sale, Sabrina a trebuit să îi ia locul la teatrul unde aceasta lucra. Doar că aici nu era un teatru obișnuit ,în întunericul său se ascundeau multe secrete nedescoperite și Moore, un șef care m-a enervat încă de la prima apariție prin felul în care o trata pe aceasta.
🖤Încă de la început, Sabrina este o fată puternică, care a avut mult de suferit în copilărie. Acum încearcă să descopere viața mamei sale dinainte de moarte. Aici îl revede pe Mason, un bărbat care, la rândul lui, a trecut prin multe în copilărie, însă acum este cu totul schimbat față de ultima dată când ea l-a văzut.
🖤Trecutul său începe să-și pună amprenta asupra lui, însă iubirea lui pentru ea rămâne aceeași chiar și după ani ,intensă, întunecată. Relația lor nu a fost una ușoară,dimpotrivă, a fost plină de momente de tensiune, de tot haosul din mintea lui, de vocile din capul sau care, la un moment dat, m-au pierdut puțin și pe mine, până să înțeleg ce se petrece.Monologurile, câteodată, mi s-au părut prea lungi și mult prea detaliate din punctul meu de vedere, iar acțiunea, puțin grăbită. În rest, este o carte foarte bună.
Cartea asta m-a atins mai mult decât mă așteptam. Nu e doar o poveste de dragoste,e o rană deschisă, o legătură intensă între două suflete care s-au pierdut și s-au regăsit în același foc. Am simțit tot: durerea, vinovăția, furia, dorința. Sabrina și Mason nu sunt personaje perfecte, dar tocmai asta îi face reali. Îi iubești, îi urăști, și totuși nu poți să te desprinzi de ei. Scrisul Dariei Ivka e sincer și poetic, cu fraze care te lovesc fix acolo unde doare. E genul de carte care te face să închizi ultima pagină și să rămâi câteva secunde pe gânduri. Nu e o lectură ușoară, dar e una care te face să simți. Și până la urmă, asta e tot ce contează, nu?