Volumul cuprinde rapoarte ale diplomaţilor ruşi din România, din perioada 1888-1898, în original în limbile rusă și franceză şi în traducere în limba română, păstrate în fondurile Arhivei de Politică Externă a Imperiului Rus de la Moscova. Documentele, comentate şi adnotate, conţin informaţii deosebit de importante pentru istoria României şi relaţiile internaţionale la sfârşitul secolului XIX.
Alături de documentele austro-ungare, germane, franceze, engleze și otomane, actele diplomatice ruse de la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX continuă să rămână, și la peste un secol de la primele ediții , un reper important pentru orice cercetare privitoare la istoria Marilor Puteri, la relațiile dintre acestea, la interacțiunea cu statele mai mici și la relațiile internaționale pe plan regional, de pildă în Balcani. Chiar dacă ar părea surprinzător, având în vedere efortul editorial deloc neglijabil timp de câteva decenii , publicarea și mai ales valorificarea acestei categorii de surse din arhivele ruse rămâne încă de mare actualitate. Într-un studiu apărut în 1988, recomandat între timp ca lectură formativă la facultățile de istorie și arhivistică din Federația Rusă , A.V. Gheorghiev atrăgea atenția asupra faptului că folosirea încă insuficientă a documentelor din arhivele fostului Minister de Externe al Imperiului Rus se explică și prin lipsa unor „metode de extragere” și interpretare a informațiilor conținute în această categorie de surse.