"Vazand prima oara acest volum, mi s-a parut ca are irizarile unui vitraliu, transparenta si, in acelasi timp, rezistenta sticlei pictate in fata luminii. Desenele lui Cristian, luxuriant minutioase, ii alcatuiesc structura metalica, ii confera linia dura, in vreme ce poemele Doinei ii adauga transparenta glajei, inselatoarea ei claritate.
Doina a studian, ani la rand, matematica, i-a ras, artistic, in nas, ca sa se apuce de literatura si pictura, carora li s-a devotat cu tandrete, pe termen nelimitat. Doina a cunoscut anxietatea izolarii in cifre, a multiplicat-o in litere si a facut-o sa explodeze in culori.
Cristian a facut exercitiile de credinta ale unei singure devotiuni. Cu simplitatea harului.
Vitraliul pe care il vedem acum ne pune in fata unei intalniri, deloc intamplatoare, intre doua moduri de a simti in acelasi fel virtutile tamaduitoare ale aceleiasi povesti de dragoste: arta." Daniel Nicolescu