Clara ajunge sa traiasca trauma vietii ei, iar lupta disperata pentru adevar o arunca intr-un sanatoriu, unde nimeni nu o crede. Intr-o lume care o condamna fara mila ea trebuie sa infrunte nu doar trecutul intunecat, ci si o realitate cruda in care abuzatorul ei, Marko, ramane o umbra invizibila, imposibil de dovedit, dar mereu prezent in cosmarurile ei. Pe masura ce Clara se zbate sa-si demonstreze nevinovatia, povestea ei prinde contur, iar trecutul scoate la suprafata detalii zguduitoare. Un thriller care te va tine cu sufletul la gura si iti va zgudui constiinta pana in ultima pagina.
Am simțit vibe de Pacienta tăcută dar nu vreau să compar. A fost o lectură faină, intensă, scrisă lejer dar cu impact. Inițial am zis că m-am prins despre ce e vorba și am fost puțin dezamăgită dar am fost puțin pe lângă subiect; am intuit eu ceva dar am fost surprinsă la final. Merită citită.
Am cumpărat Clara cu entuziasm, curioasă de valul de apreciere pe care l-a primit online și de recomandările constante din comunitatea de lectură de pe tiktok. Din păcate, m-a dezamăgit. Mi s-a părut că povestea nu are suficientă adâncime, iar emoțiile și relațiile dintre personaje sunt tratate superficial. Nu am reușit să mă conectez cu ele și ele nu au reușit să ajungă la mine. Mi-aș fi dorit să îmi placă, mai ales că am pornit la drum cu toată deschiderea. Dar din păcate, a fost o lectură care m-a lăsat rece. Dau foarte rar o steluță unei carti pentru ca nici nu ajung sa le termin. Nu este cazul aici, am terminat cartea, am citit-o pana la ultima pagină.
Ce s-a întâmplat cu tatăl Rossi? De ce a fost iertat atât de ușor de către fete? (nu doar pentru misoginismul nașterii de băieți ci și pentru trafic) De ce avem acel twist la final cu Clara? E complet gratuit și ar fi fost mai bine fără. Îmi e greu sa dau exemple din carte fără sa ofer spoilere, dar sunt multe lucruri telenovelistice, fără profunzime.
Tonul devine forțat în momentele dramatice, iar alternanța între suferință profundă și atracție romantică nu e suficient de bine scrisă pentru mine. E ca și cum Clara ar fi două personaje diferite în funcție de ce scenă trebuie să fie dramatică. Dom pare mai degrabă o proiecție decât un personaj viu. Pare să fie acolo mai mult pentru a scoate replica perfectă de consolare, nu pentru a exista cu adevărat în poveste. Și, în fine, știm deja de ce...
Clara nu e un thriller psihologic, ci o ciornă de idee care ar fi avut nevoie de mult mai multă muncă de structură și finețe. Sunt un fan înrăit thriller, de aceea sunt atât strictă și mă bazez pe. experienta mea de cititor. Am comparat-o cu cea mai slabă carte thriller citita de mine anul acesta și nu pot sa ii dau cele două stele date Fridei pentru Sa nu ma minți, măcar acolo am avut o construcție de personaje chiar dacă le-am detestat.
Sunt sigură că va avea sau chiar are cititorii ei potriviți. Din păcate, eu nu ma număr printre ei, ceea ce e perfect normal și va încurajez sa o citiți dacă vă place și aveți încredere în recenziile acelora mai cunoscuti decât mine de pe #booktok.
Din pacate, Clara este una dintre acele carti care m-a dezamagit profund, iar lectura ei a fost un efort constant. Desi am pornit cu deschidere si curiozitate, mi-a fost imposibil sa trec peste calitatea slaba a scriiturii si constructiei narative. Stilul este greoi si inconsistent, iar exprimarea alterneaza haotic intre un limbaj colocvial fortat si termeni pretentiosi, ceea ce creeaza o senzatie constanta de dezechilibru. Expresii precum „flegma”, „du-te ’reacu”, alaturi de cuvinte ca „irefutabil” sau „beizade”, nu fac decat sa adanceasca aceasta confuzie de ton. Cititorul nu mai intelege daca se afla intr-un dialog intre adolescenti de cartier sau intr-un eseu academic ratat. Personajele sunt slab conturate, iar dinamica dintre ele pare lipsita de coerenta. Relatia dintre Clara si Markus este infantilizata, replicile sunt artificiale si lipsite de autenticitate, iar emotia pe care ar trebui sa o transmita este inlocuita de gesturi teatrale fara substanta. Exemplele sunt numeroase, dar scena cu geamurile aburite, desprinsa parca dintr-un cliseu romantic depasit, a fost de-a dreptul ridicola. Comportamentele personajelor sunt adesea exagerate si nejustificate precum accese de furie violente, reactii absurde, impulsuri agresive care nu isi gasesc explicatia nici in trecutul lor, nici in firul narativ. Pe parcursul lecturii, cartea pare o insiruire de idei neterminate, puse laolalta fara o directie clara. La jumatate, sunt introduse puncte de vedere ale unor personaje complet noi, fara o pregatire prealabila, ceea ce rupe complet firul logic. Finalul vine cu o „rasturnare” care pare mai degraba scapata de sub control decat planificata: Clara stia de la inceput cine este Markus, dar tot a mers mai departe si a jucat rolul indragostitei. Daca asta a fost intentia narativa, atunci emotia si autenticitatea s-au pierdut undeva pe drum. Ramane doar o intrebare: a fost iubire, minciuna sau doar un plot twist pus acolo ca sa socheze, fara sa convinga? Consider ca textul ar fi avut mai mult sens intr-un spatiu ca Wattpad, unde cititorii sunt mai putin pretentiosi si unde un asemenea stil poate fi mai usor digerat.
This entire review has been hidden because of spoilers.
„Clara” este, din păcate, cea mai slabă carte pe care am citit-o până acum. Lectura a fost o experiență frustrantă și, pe alocuri, chiar stânjenitoare. Pare scrisă în grabă, fără o idee clară sau o construcție solidă a firului narativ. Totul se învârte în jurul a două-trei fraze repetitive, dialoguri forțate și expresii demne mai degrabă de un grup de WhatsApp decât de un roman publicat. Limbajul este, în multe locuri, de mahala. Un exemplu relevant este fraza: ➡️ „…cu toată flegma pe care am putut s-o strâng.” – o alegere de vocabular care nu aduce nimic valoros și pare pusă acolo doar pentru șoc gratuit. Plot twist-urile sunt previzibile, iar personajele nu evoluează. Emoțiile sunt descrise mecanic și teatral, fără profunzime. Stilul amintește mai degrabă de o povestire de pe Wattpad scrisă de o adolescentă care experimentează pentru prima dată cu ficțiunea, cum o dovedește și formularea: ➡️ „Wow, sunt impresionat! Ai reușit să pronunți două cuvinte și un cuvânt de legătură…” La nivel de redactare, cartea este plină de greșeli gramaticale și exprimări neinspirate: ➡️ „Fata mea, știi că va trebui să vorbim puțin, nu?” – un ton complet artificial, care nu transmite credibilitate nici în dialog, nici în context. În plus, se simte că autorul a încercat să „umfle” volumul: paginile sunt groase, rândurile sunt rare, spațiile între paragrafe foarte largi, iar jumătate din carte este ocupată de ilustrații precum un copac stilizat care nu are vreo valoare reală în text. În concluzie, „Clara” este o carte superficială, lipsită de substanță și calitate literară, care lasă impresia unei lucrări neterminate, publicate doar de dragul de a fi publicată.
This entire review has been hidden because of spoilers.
Suuuuperba! Minunata! Felicitări. Mi-a plăcut mult și mi-a părut rău ca nu am cu cine comenta când îmi pica fata de la anumite întorsături de situație. 6 stele.
Trebuie să recunosc că valul de postări despre acestă carte m-a făcut foarte curioasă, așa că am simțit nevoia să descopăr și eu povestea.🤔
Clara este prizoniera unei traume pe care nimeni nu vrea s-o audă. Internată într-un sanatoriu și etichetată ca fiind instabilă, ea luptă cu o realitate în care abuzatorul ei este liber… și nevăzut.👀
Ideea mi s-a părut foarte bună chiar de la început. Povestea este învăluită într-un mister pe care abia aștepți să-l dezlegi, cu suspans bine dozat și o stare de neliniște constantă.
Citind conversațiile dintre Clara și medic, am simțit frustrare, iar în scenele cu Marcus, emoțiile mele oscilau constant între nervi și confuzie. Încă de la prima lor întâlnire oficială, am avut impresia că nu sunt pe aceeași lungime de undă și, deși pe parcurs am înțeles de ce se întâmplă anumite lucruri în acel mod, tot nu m-a convins complet.
În ciuda instinctelor ei, Clara cade în capcana unui bărbat pe care nu-l place… dar care o atrage într-un mod inexplicabil.
Mi-a plăcut că povestea are multe răsturnări de situație, unele chiar neașteptate. De obicei, intuiesc ușor ce urmează în thrillere, dar aici n-a fost deloc cazul.
Nota: 3✨
Deși mi-au plăcut anumite lucruri la carte, nu am rezonat complet cu stilul. Fiind scrisă la persoana a treia, cu perspective multiple și un fir narativ care sare între prezent și trecutul mai multor personaje, am simțit că sunt foarte multe informații înghesuite într-o carte de doar 300 de pagini. Deși totul se leagă și povestea e captivantă, am avut impresia că, paradoxal, citesc prea mult pentru o carte scurtă, dar în același timp nu obțin suficiente detalii acolo unde mi-aș fi dorit.
Un thriller psihologic extrem de bine construit, Clara m-a captivat de la primele pagini. Internată forțat într-un spital de psihiatrie, relatează psihologului ei ceea ce i s-a întâmplat, în speranța că va fi crezută și eliberată.
De la început ești introdus în mister. Cu fraze scurte, sacadate, pline de substrat, lumea incertitudinii este perfect creată. Sari de la un personaj la altul, de la o perspectivă la alta, de la un eveniment la altul, iar asta te face să îți pui o sumedenie de întrebări, creând astfel, misterul perfect. Începi să faci scenarii, încerci să înțelegi, suspectezi pe toată lumea, îți creezi deja un fir narativ, ca apoi, într-o formă incredibil de bine conturată, să ți se dezvăluie și mai multe detalii care să-ți detroneze toată convingerea de până atunci.
M-a surprins plăcut, m-a dus cu gândul la nenumărate thrillere pe care le-am citit și iubit și deși de câțiva ani citesc doar dark romance/mafia romance/romance, a fost o carte care m-a ținut în priză până la sfârșit.
Deși am suspectat ce se întâmplă, tot m-a surprins de multe ori. Mi-ar fi plăcut finalul să fie un pic mai dramatic, dar asta este pur preferința mea, pentru că îmi creasem un scenariu în minte, care m-a determinat să gândesc astfel, dar secretele și plot -urile au fost extraordinare.
Nu poți vorbi despre Clara fără să dezvălui secrete. Așa că: Sssssssssshhhh 🤫, i know a secret that you don’t!!!
Am cumparat cartea foarte entuziasmata. Am citit-o și mai entuziasmata și chiar m-au nenorocit ochișorii de pe coperta, căci după ce am parcurs-o pe jumătate, nu mai îmi păreau periculoși ci dimpotriva speriați si fricoși. Am luat-o cu mine în vacanța din Grecia și refuzam sa merg în apa :))) căci ma ținea blocata pe nisip încercând sa vad ce urmează. Și sunt încă entuziasmata și acuma după ce am terminat-o. Mie chiar mi-a plăcut stilul în care a fost scrisa, simplu la obiect. Nu iubesc descrierile și capitolele super lungi, asa ca a fost perfecta pentru mine. Mi-a plăcut și cum a fost conturata povestea cu surprize, cu elemente predictibil și nepredictibile și cum au fost prezentate personajele căci n-am nevoie de multe detalii vreau sa îmi folosesc imaginația mea să îmi fac eu personajele. Pentru mine a fost cartea ideala pentru vacanta și aștept și următoarele thrillere de la același autor.
Loved it, m-a ținut captivat pe tot parcursul actiunii! Spre sfarsit am devenit dezamăgit ca puteam anticipa finalul cărți, dar hop am mai citit cateva pagini si totul s-a schimbat :))) Recomand oricui ii place genul thriller sau isi doreste sa incerce. Cu siguranță voi citi si alte carti scrise de catre Ștef <3
Minunata! Tocmai am terminat cartea și mi-a plăcut foarte mult twist ul de la final. Cartea te printe foarte repede și se parcurge ușor. Ținând cont ca este prima data când autoarea scrie un thriller, pot spune ca aceasta carte a livrat ce a trebuit. Abia aștept sa vad cu ce ne mai surprinde Stef în viitor. Mult succes în continuare!🤗
„Clara” este un thriller psihologic care pur și simplu m-a lăsat cu gura căscată de la început până la sfârșit. Nu cred că a existat vreun capitol care să mă facă să închid gura. 😂
Acum, poate vă întrebați despre ce este vorba în această carte. Ei bine, o avem pe protagonista noastră, Clara, care, dintr-un motiv sau altul, ajunge într-un sanatoriu, unde trebuie să demonstreze că ceea ce i s-a întâmplat este real și nu doar un produs al imaginației sale. Să dovedească faptul că persoana pe care o considera bună și iubitoare este, de fapt, cel mai mare coșmar al ei. Iar acea persoană este protagonistul nostru: Marko.
Marko este cel care a abuzat-o pe Clara, a făcut-o să creadă că este o persoană minunată, doar ca mai apoi să-i dea lovitura finală. Practic, să o răpească și să-i facă și alte lucruri groaznice…
Și cum ar putea Clara să-și dovedească nevinovăția? Cum să demonstreze că tot ce a trăit e real, că Marko nu e o halucinație, ci un coșmar în carne și oase? Că rănile de pe trupul ei nu sunt auto-provocate, ci semnele lăsate de un prădător?
Singura ei opțiune este să-și înfrunte trauma pas cu pas: să revină înapoi, în fiecare amintire, să reconstruiască totul, clipă cu clipă, durere cu durere. Să găsească o fisură în zidul care o ține captivă și să-i spună adevărul singurei persoane care pare dispusă s-o asculte: Dom, psihologul ei.
Un om care vrea s-o ajute… sau cel puțin așa pare. Pentru că, în locul în care a ajuns Clara, adevărul e un lucru fragil. Iar încrederea poate fi periculoasă.
Dacă autoarea nu ar fi lăsat mici indicii care să mă facă să suspectez (puțin!) direcția poveștii, aș fi fost complet în ceață. Așa… am fost în ceață doar 95%. 😂😂 Ultimele capitole au fost la pièce de résistance — atunci am înțeles, în sfârșit, de ce Marko a reacționat așa. Iar Clara? Mi-a dat cu error 404: not found.
În concluzie: evident că recomand această carte și abia aștept și restul cărților de la Ștef. ❤️
Plot: Un thriller psihologic în care personajul principal este Clara: o tânără debusolată, închisă într-o clinică psihiatrică și care dialoghează cu terapeutul ei. Vom afla curând că lucrurile nu sunt deloc așa cum par, ni se dezvăluie abuzul prin care a trecut și cum a ajuns să fie închisă aici. Într-un loc în care nimeni nu crede că a pățit ceea ce a pățit.
Este primul thriller psihologic de genul scris de o autoare româncă pe care-l citesc și mi se pare minunat că se explorează/dezvoltă și la noi mai mult acest gen literar. Eu nu sunt o cititoare activă de thriller – din contră. Totuși, mi s-a părut reușită cartea și cred că merge în special pentru pasionații de thriller de început. Cu alte cuvinte, dacă nu ai citit foarte mult thriller, cred că o să te satisfacă destul de mult această poveste cu vibe de Pacienta tăcută. Mi-a plăcut mult construcția narativă, suspansul și misterul bine închegate – cu toate că m-am prins destul de repede cum stau lucrurile, nu înțelegeam detaliile, așa că necunoscutul e în piesele astea mici pe care nu știi încă unde să le pui. Ceea ce te agasează, trebuie să dai pagină cu pagină ca să afli unde mai exact sunt aceste piese lipsă. Ce aș fi vrut mai mult de la cartea asta e construcția finalului. Mi s-a părut că ar fi trebuit pregătit un pic mai mult terenul pentru asta și, deși ideea mi s-a părut bună, nu m-a convins în întregime - mi s-a părut grăbit și aș fi avut nevoie de mai multă carne pe unele personaje și situații. Un alt lucru care cred că ar fi meritat editat mai mult este pur și simplu timpul verbal. Cred că pe alocuri s-a folosit prezentul într-un mod necaracteristic limbii române și aici personal aș mai fi lucrat, am avut de câteva ori senzația că păstrează o structură tipică romanelor thriller scrise în engleză. Deși am apreciat grija cu care au fost relatate anumite lucruri trigger warning, simt că și aici ar fi fost teren de îmbunătățit pentru că, pentru mine, nu a fost complet credibilă această narativă.
Oricum, am dat gata repede Clara, m-a prins și mi-a plăcut mult, ceea ce s-a văzut direct în invitația de a dialoga la Perfect Contemporan cu autoarea (puteți asculta episodul și înainte de a citi, nu există spoilere care să deraieze lectura în discuția noastră).
Alternanta de perspective este ceva ce mi-a placut extraordinar de mult, si cel putin pentru mine, a fost o experienta "cinematica" si dinamica de la prima pana la ultima pagina. Pe masura ce citeam, vizualizam totul ca pe un film.
Mereu am fost in situatia in care ma indoiam de fiecare detaliu, daca e un hint sau un false lead pentru twist-ul final.
Well, surprise! Desi am banuit multe pe parcursul cartii, toate au fost piste false si la final am ramas 😱
Daca vreti o experienta mind-twisting, cinematica, ce va face sa va indoiti de toate alegerile in viata, I would definitely recommend.
Este primul thriller scris de autoare și se simte că este la început de drum, încă având nevoie de mai multă experiență în construcția poveștii și a tensiunii narative. Totuși, subiectul m-a prins, chiar dacă la început cartea dădea impresia unui romance în stilul Fifty Shades of Grey. Finalul m-a lăsat curioasă să aflu continuarea poveștii. Adaug o steluță în plus pentru coperta absolut extraordinară.
Mi-a placut totul la Clara, mai putin finalul. Fix ultimele cateva pagini in care se arata o realitate cu totul alta decat ai fi crezul de la inceput. Ma asteptam sa fie altceva, altcumva... totusi situatia oferita nu mi s-a parut cea mai... verosimila. Stiind acum finalul, nu mai pot reciti partile de inceput si sa para credibil si asta e 'problema' cea mai mare la acest tip de structura a cartilor. Trebuie sa faci un final care sa se potriveasca totusi cu restul cartii. Nu poti sa ai la fiecare capitor elemente de genul 'ii era greu sa vorbeasca', 'nu putea sa isi aminteasca iar', ' o durea sa retraiasca acele momente' la un personaj conturat asa cum a fost la sfarsit. Mi se pare ca autoarea a vrut un final surprinzator prea mult si a 'exagerat' cu elementele aurprinzatoare. Era suficienta povestea cu sora. Pe ea trebuia sa o lase asa cum era conturata de la bun inceput.
This entire review has been hidden because of spoilers.
A fost o lectura de 3 stele jumate pentru mine. Nu pot spune că am o experiență uriașă cu thrillerele scrise, deși ador genul în seriale și filme. Clara a fost al doilea thriller pe care l-am citit, iar cartea mi s-a părut interesantă. Finalul chiar a reușit să mă ia prin surprindere… lucru pe care îl consider esențial într-un thriller, pentru că te face să te întrebi pe tot parcursul poveștii ce se întâmplă de fapt, dar mi-aș fi dorit o construcție emoțională mai nuanțată ca să simt twistul mai autentic. 😍
Chiar dacă îți dă un vibe de “Paciena Tăcută” nu are legătură cu cartea respectivă deloc. Mi-a plăcut tare mult misterul creat în jurul poveștii și plot twist-ul de la final😍. Recomand cu drag cartea❤️
Mi-a întrecut așteptările. Pentru mine este o carte de 5 ⭐. Clara este o carte care te tine cu sufletul la gura, te prinde la primele pagini, acțiunea este destul de complexă iar finalul total neașteptat.
A fost o carte buna,care mă captivat de la început,dar am simțit ca ceva lipsește.Cartea este una deosebita și ma făcut sa ma apuc de thriller și sa descopăr ca îmi place și acest gen.Daca ar trebui sa spun despre cartea asta ceva as spune ca o sugerez din inima și sunt sigura ca ceilalți oamenii care sunt pasionați de thriller ar putea s-o iubească mai mult decât un începător ca mine.✨️
🔥Am pornit cu mari așteptări de la această carte văzând cât este de lăudată, dar mai ales pentru că o apreciez și urmăresc pe Ștef Năstase, și chiar s-a ridicat la nivelul lor, ,,Clara" devenind unul dintre cele mai bune thrillere citite anul ăsta.
🍂Atmosfera a fost tensionată și plină de mister încă de la început, iar stilul de scriere scurt și la obiect al autoarei a făcut ca lectura să se parcurgă foarte repede, fiindu-mi imposibil să las cartea din mână, atât de curioasă eram. Îmi amintesc și acum cu aceeași intensitate ultimele câteva capitole, ce au fost un amalgam de plotwisturi și răsturnări de situație, care m-au făcut să realizez că am fost mințită încă de la începutul romanului🫠. Clara este o luptătoare neînțeleasă, iar Marko a devenit unul dintre cei mai psihopați protagoniști despre care am citit vreodată, ,,suvenirurile" sale demonstrându-mi acest fapt. Alte aspecte ce mi-au plăcut au fost lecțiile de familie și abordarea subiectului numit Mafia Italiană.
🏨Cu toate acestea, sunt și două puncte pentru care am scăzut din punctaj: deși mi-a plăcut stilul de scriere, consider că totuși a fost prea simplu și direct, și mi-aș fi dorit să fie ceva mai profund. Al doilea aspect este faptul că am ghicit un plotwist foarte important, despre care consider că nu aș fi avut șanse dacă autoarea nu ar fi menționat un anumit detaliu.
🤍Deși nu este perfect, ,,Clara" este un thriller psihologic tulburător, foarte bine structurat, care vă va șoca cu multe alte plotwisturi imposibil de anticipat, și care merită descoperit. Recomand cu drag! ❤️🔥
4,8 Bună! Chiar bună! Recunosc, începutul a fost puțin greu pentru mine în sensul în care tindeam să am niște prejudecăți, dar structura capitolelor a reușit să mă țină ancorată și să descopăr o scriere cu adevărat interesantă și consider ca există mult talent în ea. Iar deznodământul a fost cireașa delicioasă de pe tort. Felicitări! Spor la citit!
Draga cititorule, Daca te-ai ratacit pe aici crezand ca ai dat peste cel mai bestial thriller psihologic romanesc, o sa te dezamagesc. Ce ai sa descoperi este cam de 3 stelute real vorbind si nu de 5 cum este stipulat. O sa spuneti ca este o treaba subiectiva punctarea unei carti, de acord pana aici, insa in cazul acesta multe opinii sunt un pic distorsionate… Atentie! De aici inainte pot aparea spoilere, inaintati cu grija si atentie sporita. “Asigura-te ca ca esti pregatit pentru un thriller cum n-ai mai citit!” -spune o voce de pe coperta. Hmm…n-as spune, n-as spune. Vine asa cu o inspiratie din Pacienta tacuta (Alex Michaelides) prin prisma terapeutului Dom care doreste sa o vindece/ ajute pe Clara si cu o reteta de success “imprumutata” de la doamna Freida, adica capitole scurte si rasturnari din acelea de 180 de grade la final, usor previzibile. Parca suna cunoscut, nu? Situatiile sunt destul de previzibile si iti poti da imediat seama cine este “raufacatorul”. Avem de-a face cu o poveste in poveste sau poveste in rama. Nimic rau pana aici, dar trecerile de la actiunea din trecut la cea din prezent, in acelasi capitol, sunt de-a dreptul obositoare. Nararea la persoana I, urmat de cel la persoana a III-a este, din pacate, un amestec nefericit. Dialogul intre personaje este adeseori strangulat, avand sentimentul ca nu se produc natural, foarte rar au fost instantele cand a curs lejer si neafectat. Sintagme sau cuvinte precum “rahat”, “scuipat”, “flegma”, “du-te ‘recu!” nu fac decat sa incununeze totul, o aducere la superlativ. Cu siguranta Clara trebuie sa fie introdusa pe programa scolara, sau chiar mai bine, in programa de bacalaureat. Stiti emoticonul acela care isi da ochii peste cap? L-as pune aici. Tentativa de feminism? Probabil, mai ales atunci cand protagonista spune “Barbatii sunt intotdeauna superficiali cand vine vorba despre chestiuni subtile, pe alea le observa doar femeile.” Hmm…si o sa spuneti pai da, ca este cam asa dar eu zic sa nu generalizam, caci daca le scuturam si pe femei… In legatura cu protagonista, cu ea s-a mizat cel mai tare, starile ei enervant de schimbatoare face sa se incadreze la thriller psihologic. Domnisoara Clara Larsen, va spun cu toata increderea ca are o atitudine foarte agasanta, trecand de la o stare la alta, cu exagerari absurde. Tipologia ipocritei, istericei, poate ati mai intalnit. Inceputul are asa un “aftertaste” daca vreti de enemies to lovers. Clara devine isterica in legatura cu orice ii face Markus, urandu-l ca are o atitudine zeflemitoare cu ea, ca mai apoi sa spuna senina “limbajul non-verbal al corpului lui definea aroganta, o aroganta pe care (…) eram gata sa o accept cumva”. Cu alte cuvinte, iti cam vine sa o strangi de grumaz. Exista aceasta tendinta si in cartile precedente ale autoarei, de a crea personajele feminine care merg pe linia “nu-ti permit!”, “dar, vai, nu-ti permit!”. Imi dau ochii peste cap intern aici. N-ar fi singurele bubite pe care protagonista le manifeste de-a lungul cartii. Biata fata are si complexe de inferioritate, traume din copilarie legate de familie “parintii mei nu au fost niciodata indeanjuns de iubitori”; frica de abandon “imi era din ce in ce mai frica sa nu ma trezesc abandonata”. Isi motiveaza astfel alegerile pripite legate de Markus “Asadar, nu ma poate nimeni condamna ca imi e frica sa nu ma trezesc abandonata si cu buza umflata”. Cu alte cuvinte ca sa ma apropii de incheiere, Clara este un amalgam din de toate. Ca o shaorma daca vreti… Si motivul subtil de enemies to lovers, mafie italiana, aparent si thriller. Un lucru ce ma deranjeaza adeseori, in literatura romana, este fix incercarea intocmai de a fugi de orice este romanesc. Actiunea este plasata vag in America, cu ceva conexiuni in Italia. Mno bun’ pana aici, dar n-as vrea sa mai vad expresii romanesti (“suflat prea mult in bors”) cu asa asocieri. Finalul poate ca avea potential. Poate daca se focusa autoarea mai mult sa descrie agresiunea prin care a trecut Clara cauzata de Markus si prietenii sai, poate ar fi indoliat mai mult cititorii. Insa, s-a grabit, a vrut sa arunce acea “rasturnarea de situatie”, sa scoata repede din maneca un personaj care nu a avut niciun gram de implicare pe schema ca nu se astepta nimeni si sa salveze povestea. Astfel ca, finalul devine plicticos, cu explicatii, cu adaugiri prea multe. Dar crème de la crème al acestui thriller, ramane fara dar si poate, finetea si profunzimea acestui moment: “Nu am avut putere s ascot vreun cuvant, dar am tras aer adanc in piept si l-am lasat afara brusc, insotit de toata flegma pe care am putut s-o strang.”
ATENŢIE!!!! O spun de la început: asta este părerea mea, trăirea mea de cititor. Nu e un adevăr absolut.
Romanul își propune să fie un thriller psihologic, dar pentru mine n-a reușit să ducă promisiunea până la capăt.
Subiectul de bază are nerv: o tânără întâlnește bărbatul perfect, doar ca să descopere, două luni mai târziu, că el e un monstru. Tot ea ajunge internată într-un ospiciu, unde medicul trebuie să decidă dacă povestea ei este realitate sau pură imaginație. Sună bine, nu?
Dar când Clara e găsită legată în casă, iar poliția concluzionează că s-a legat singură… povestea începe să scârțâie. Şi asta e doar începutul! Scriitura e clară și ușor de urmărit, însă abundă în dialoguri retrospective, cuvinte colocviale, dar si academice uneori, introducerea unei familii de "mafioți" care, paradoxal, nu au nimic mafiot în comportament, lucru duce la scaderea credibilitati poveștii. Iar finalul… ultimele 30 de pagini sunt ca un rezumat pe fugă, cu o răsturnare forțată care nu mi-a lăsat deloc gustul unui thriller solid. A fost, din perspectiva mea, un thriller bunicel, dar șchiop în multe locuri. Totuși, experiența de lectură e personală, și s-ar putea ca tu să-l trăiești altfel.
Familia Rossi, formata din Bernardo si Violet asteapta cu nerabdare nasterea primului copil. Facand parte din mafie, primul copil trebuia sa fie baiat. Insa nu a fost asa, si ce s-a intamplat, e de-a dreptul heart breaking. Nici acum nu pot procesa adevarul. Va las pe voi sa aflati. Marko- Markus si Ruben baietii familiei Rossi sunt total diferiti. Unul este rau dus cu capul, qomoara in stanga si-n dreapta si pastreaza cenusa victimelor drept suvenir. Hold-on....doamne Dumnezeule. Cine este Clara si ce legatura are ea cu familia Rossi, nici nu va imaginati. Din nefericire ajunge si ea in ghearele lui Markus, unde este abuzata si trece prin chinuri de nedescris. Insa ce e cel mai palpitant trebuie sa aflati singuri. Doamne ce carte, si ce thriller cu puternica incarcatura emotionala. Intorsaturile de situatie de la final sunt complet neasteptate,dar mi-au placut maxim. Cine este Alma? Trebuie sa descoperiti singuri. Recomand.
Cartea începe ca un studiu de caz: o femeie ajunge într-un sanatoriu și insistă că a fost răpită și abuzată de fostul iubit. Doar că nimeni nu o crede. Nici medicii, nici poliția, nici măcar propria ei realitate nu pare de partea ei.
Dar adevărul urât iese încet la iveală şi nimeni nu este cine pare... nici măcar Clara.
Într-o lume în care legăturile de sânge înseamnă atât putere cât şi pierzanie, Clara este prinsă la mijloc într-un război care amenință să o distrugă.
Avem: 🖤 plot 🖤 secrete de familie 🖤 elemente de mafie 🖤 răzbunare 🖤 tensiune psihologică 🖤 twists and turns
Cartea se citeşte uşor şi te ține intrigat până la final unde avem o întoarcere de situație la care nu m-am aşteptat. Dacă până atunci îmi dădusem seama de unele secrete, finalul m-a luat prin surprindere.