Mă numesc Horia Velican. Ziaristul Horia Velican, născut la 16 iulie 1927, în satul Blidari, comuna Cârligele, judeţul Vrancea. Sub această identitate am fost arestat luni, 26 septembrie 197… Câte zile au trecut de atunci? Câte luni? Câţi ani? De ce mă întreb? Oare, mă interesează, într-adevăr, timpul? Este necesar, absolut necesar, să răspundem tuturor întrebărilor din noi? Timpul nu mai lucrează pentru mine.' De fapt, mă aflu în afara timpului. Acesta e sensul exact al condiţiei unui spion arestat. Un spion arestat nu are decât trecut. El a fost. Atât. Aste vroiam să spun: Spionul Horia Velican a fost. Timpul său curge până într-o dimineaţă de septembrie. Dincolo de cumpăna aceea nu rămâne decât un nume, o fişă, un dosar. Ce înseamnă, la urma urmei, soarta unui spion? Cât valorează viaţa lui? La cât se reduce ea? Satisfacţie, datorie, bani, spirit de aventură? O meserie ca oricare alta? Iubire, ură, tentaţia necunoscutului? Jocul întâmplării? Prăpastia şantajului? Frică sau nebunie? Nimic sau toate la un loc? Ce-a însemnat Casablanca, celebrul spion Casablanca? Dar Stieber? A existat într-adevăr un om care s-a numit Karl Schulmeister? Mata Hari n-a fost oare pură ficţiune? Să fi fost îtichard Sorge doar un simplu mit? Ce-au vrut aceşti oameni? Ce-au gândit, ce-au făcut şi ce-au vrut ei? Baruri de noapte şi dansatoare fumând tolănite lângă generali năduşiţi, doldora de secrete militare? întâlairi conspirative în vile cu pereţi dubli? Răpiri îndrăzneţe de magnaţi financiari străini? Pachete groase de bancnote noi, foşnitoare? Viciul jocului periculos? Dragostea animatoarelor pieptoase şi flegmatice? Fiorul acela unic al unei recrutări subtile, la o inocentă ceaşcă de cafea, a miniştrilor plenipotenţiari? Doamne, cât de ridicule sunt toate astea acum, cât de stupide, mai ales că în stupiditatea lor germinează atâta lipsă de omenie… atâta cruzime…