Seara, după ora 9

by Delia Hügel

Delia Hügel reconstituie, cu minuțiozitate și o doză de umor negru, universul Aradului contemporan, infuzându-l cu extraordinar: o colecție de personaje ușor de recunoscut (gospodina, vecina băgăcioasă, adolescenta nesigură, soția neapreciată), cărora autoarea le conferă personalitate și pe care le aruncă în cele mai neașteptate situații: bani picați din cer, daruri blestemate, secrete de familie, pofte insațiabile, nimic nu e prea mult în această carte delicioasă. Cristina Chira

Un lucru se poate spune cert despre proza scurtă a Deliei Hügel: entuziasmează. Autoarea acționează ca un anticar experimentat, selectează doar poveștile cele mai expresive, cu istoriile lor pline de stranietate și frumusețe. Cosmin Perța

Delia Hügel e o povestitoare înnăscută. Mă oftic că și-a ținut darul sub obroc atât amar de vreme. Scrie de parcă ar cânta la mai multe instrumente odată, inventează personaje și întâmplări strălucitoare, paradoxale, întunecate și ispititoare. Nu e text în care să nu cazi amețit, ca în borcanul cu miere. Florin Iaru

144 pages, Paperback

Published June 1, 2024

Reviews

[Titi Coolda · Rating 5 out of 5]

Nu pot fi decât subiectiv. Am avut onoarea s-o cunosc pe Delia, încă de pe vremea când era apelată cu " tovarășa" profesoară, într-un cătun de la marginea vestică a țării, așa că nu există stelele pe GR pe care să nu i le ofer. Delia dragă, am citit cu maximă plăcere toate cele 15 povești, m-au amuzat, mi-au făcut weekendul mai răcoros, cam ca seara, după ora 9. Am sesizat în fiecare piesă biologul, atenția pe care o oferi fiecărei buruieni sau boschet, zburătoare ori mieunătoare. Mi-o plăcut mult proza cu nunta (baș c-aș fi vrut să văd mutrele voastre când o intrat lăutaru'), curtea aia interioară tipic arădeană, cosmopolită și bârfitoare, determinarea apicultoarei, scrisoarea lu' Batman tatăl, polițaii gardieni ai podului, contabilul-scriitor, ce mai...aștept următoarea colecție de caractere insolite, comice în dramatismul lor cotidian, în care o farfurie spartă poate genera adevărate psiho-cataclisme. Ca și la cartea de povestiri a lui Leucuța m-am cam întristat când n-a mai fost la final de capitol avertismentul: " to be continued".

[Gabriela Pistol · Rating 4 out of 5]

O surpriză minunată pentru mine, care sunt foarte refractară la proza asta cu "felii de viață", cu personaje "normale", cu "vieți mărunte".
Pentru că Delia Hügel le scoate pe toate din banal prin umorul ei - obrăznicie ascunsă sub moderație, politețe, fals convențional -, prin detaliul plin de viață locală, autentică. Avem un Arad colorat, plin de imaginație, un pic magic, cu personaje doar aparent normale, de fapt originale și atât de dornice să se afirme, să trăiască după propriile porniri.
Dacă nu ești atent, poți rata tristețea și inadecvarea personajelor, pentru că autoarea țese subtil ideile năstrușnice și ironia în jurul lor.

Un ton măsurat, subtil, nimic în plus, nimic în minus și sigur nu o carte pentru orice cititor grăbit.
4.5

[Hristina]

A fost foarte interesant efectul textelor asupra mea. Categoric a existat un crescendo în deschiderea mea către ele, dar familiare le-am simțit de la bun început. Există ceva în ele, nu neapărat faptele, ci atmosfera, este ceva domestic, ceva din trecut, ceva care aduce cu reaminitrea, aproape cu un deja vu. Interioarele, gesturile, obiectele, vecinătatea care nu se poate rezuma la protocolar și rezervat, timpul lent care zăbovește, o lume în care este vreme pentru gheme, pisici, farfurii plimbate de la un apartament la altul, pentru croitorese, piață și murături, toate acestea au fost readuse din trecut intr-o manieră grațioasă. Am avut tendința sa le privesc ca pe niște poze statice, niște naturi moarte măiestrit redate, cu umbre adânci și detalii subtile, dar, surpriză, nimic nu a fost nemișcat, înțepenit, dimpotrivă, aceste pictograme lente, vag burgheze, au permis o mișcare neașteptată. Ce mi-a placut a fost ca acest neașteptat a fost așa de bine integrat în atmosfera inițială ca nu a existat niciodată cu adevărat o rupere, o disonanță, ci doar o uimire, un fel în care firescul capata un grad de libertate încă necunoscut de muritori.

Apoi am găsit în texte o... nu știu cum sa zic, o mecanică lexicală frumoasa, o elasticitate a frazei care aduce cu corpurile aflate intr-o bună condiție fizica. A părut ca Delia Hugel scrie tot atât de ușor și dezinvolt precum se mișcă un trup cu gimnastica făcută și poate de aceea și povestirile au înfățișarea unor făpturi vii care respira și trăiesc în legea lor. Timpul s-a așezat firesc în spații, oamenii în înterioarele caselor lor, picioarele în papucii proprii și gesturile în siluetele potrivite. Cuplurile s-au format nesilite de nimeni, numele - ah, numele!! ❤️ - parca le-au aparținut dinainte se a se naște iar destinul pare că le-a fost scris în palmă.

Recunoscătoare pentru că umorul și ipostaza hilară nu au fost stridente, căutate cu lumânarea, neapărat chemate la rampă și pentru ca am găsit dovada în aceste texte că nici grotescul, nici dramaticul, nici promiscuitatea nu sunt ingrediente indispensabile pentru o proză mai mult decat decentă și meritorie.

Tot ce-am păstrat din cei doi ani jumate de trait in Arad, am regăsit în Aradul invocat aici și a fost frumos sa descopăr un oraș personaj, un oraș care nu a dispărut din viețile celor care au fost aduși în carte.

Povestirea care mi-a placut cel mai mult a fost și cea mai excentrica, și nu vreau sa spun prin asta ca le neg pe celelalte. Doar ca în "Luminația" pasul autoarei se desprinde se pământ, levitează, prinde sub pașii ei aer și se ridică, cel puțin mie așa mi s-a părut, că proza capata o valență literară superioară. Mi-a placut maxim tot ce n-a fost pe deplin lămurit, mi-a placut misterul ei, răsucirea irealului în real, cadența pașilor împletită în frecventa luminilor colorate și a numelor ce cadrau cu atmosfera. Proxima si Distal, Policarp și Damian, Peleton si Dobridor, Phobos și Deimos, "orgia onomastică".
Altfel, Horst, Daggi, Șulek, Onoriu, Olimpia, Arpi, Beti, Zoran, Eszti, Eva, Hegedus, Sabina, Adelina, Ștefi, Tibi, Catița, Toni, toate aceste nume îmi aduc aminte ca Aradul e atât de aproape de Hunedoara și ca oamenii din aceste locuri se aseamănă în multe.
Deliei, să mai vină și sa ne mai spună.

[Ioana · Rating 5 out of 5]

„Și asta, pentru că acei mulți ani devotați lustruirii caracterului său nu au reușit să formeze mărgica perfectă. Un defect a scăpat privirii scrutătoare a părinților Șulek, o scamă flamboiantă a sinelui ascuns al lui Nandi a rămas nedetectată. O dorință neștiută de nimeni, o fantezie pe care a cultivat-o în cel mai ferit ungher al minții a supraviețuit și, în ultimul timp, a căpătat tot mai multă forță, a început să erodeze fundamentul solid și pragmatic pe care părinții lui îl clădiseră. Domnul Șulek încă nu avea curajul să o spună cu voce tare, dar în sinea lui știa ce dorește. Voia să fie scriitor.„

https://ciobanuldeazi.home.blog/2024/...

[Maria · Rating 4 out of 5]

Minunată.

[Florin Cobzac · Rating 4 out of 5]

Volumul de debut al autoarei. Un volum de povestiri frumos construit.
Am câteva texte preferate.
”Mierea” mi-a plăcut cel mai mult. Un text cu un sâmbure dark, foarte bine conturat. Mi se pare că este textul cel mai bine condus și poate că este cel care se potrivește cel mai bine autoarei. Un cuplu trecut de prima tinerețe, care poartă în spate povara unei relații colțuroase, surprins în momentul în care un roi se desprinde din stupul ”mamă”. O foarte frumoasă alegorie despre despărțire, iubire, sacrificiu, momente și decizii din viață care poate ne iau și pe noi prin surprindere.
”Seara, după ora 9” dă și titlul volumului. Un text fain care seamănă cu cel de mai sus prin faptul că încarcă foarte puternic personajul principal cu o stare emoțională confuză. Îl constrânge să facă un lucru, în același timp îi dezvăluie starea emoțională contrară faptei în sine. În ambele texte se întâmplă asta, dar în oglindă. Leana, vecina grav bolnavă, pe patul de moarte, o cheamă pe doamna Adelina ca să-i propună un ultim ”târg”, vrea să-i ”vândă un dar”. Când simți moartea că vine te apucă frica, dar când știi că poate o să mori de mai multe ori… faci orice ca să scapi și încerci să și câștigi ceva din asta. V-am intrigat? Foarte bine, textul este tare fain.
”CLIP-CLOP!” De la agonie la extaz și invers. Ce se întâmplă cu mintea ta, dacă te pomenești cu un maldăr de bani căzut parcă din cer? Planuri, visuri… ele preiau hățurile și mintea ta fuge departe. Ce se alege din ele? … o să vedeți la final. O frumoasă lecție despre darurile vieții și șuturile pe care le dăm noi.
Restul de texte le descoperiți voi. Cert este că fiecare în parte te solicita afectiv, provoacă multă emoție și simți cum parcă și personajele sunt ținute în frâu de către autoare, ele însele parcă dorind să meargă în altă direcție… dar degeaba, ele se duc fix acolo unde dorește autoarea.
Eu am simțit un fir care leagă toate textele, sunt convins că sunt mai multe, dar cel mai ușor am simțit cât de bine este conturată starea interioară contrară faptei pe care tocmai o faci… o fac personajele, sentiment pe care-l au personajele de fapt… și iată încă un atu al autoarei, acela al darului de povestitor. Chiar dacă în multe texte te duce spre o zonă a irealului, al imaginației, face asta cu multă abilitate, poate cu un dar primit de la cineva .🙂
Să-i urăm un bun venit în naționala de proză contemporană

[Alisa · Rating 4 out of 5]

Pentru mine, cartea a fost un experiment plăcut. Sincer, m-a convins s-o cumpăr Fulaș cu recenzia lui ultra pozitivă din Matca (care mi s-a părut extraordinar de dubioasă, nu eram sigură - și încă nu-s -dacă chiar i-a plăcut sau era atât de ironic, încât a reușit să mă păcălească să-l cred că i-a plăcut), dar nu i-aș da 5 stele, pentru că în unele momente mi-a creat anumite așteptări, care nu s-au îndeplinit. Cumva m-am simțit trimisă pe o pistă greșită și nu neapărat într-un fel de „aha! m-ai păcălit și mi-a plăcut”, ci mai degrabă „oh, am crezut că urmează asta de fapt”. Îmi place cum scrie autoarea, au fost unele povești care mi-au plăcut mai mult decât altele, evident. Sincer, aștept un roman, pentru că proza scurtă mă lasă cu un gust amar mereu. La sfârșitul unor povești mi-am dorit mai mult, uneori mi-a lăsat impresia că voi primi mai mult, iar lucrul ăsta nu s-a întâmplat în totalitate și am rămas cu dorința de a citi ceva mai complex, mai detaliat, să stau mai mult cu personajele, nu doar pentru câteva minute. Din acest motiv am citit-o mai lent decât aș face-o în mod normal, pentru că voiam să rămân mai mult în acea atmosferă.
Deci, da, aștept un roman. Mă gândesc serios să păstrez cartea în bibliotecă.

[Constantin Piștea · Rating 4 out of 5]

Adevărul este că m-a surprins scriitura Deliei Hügel, deşi semne prevestitoare au fost: ceva textuleţe publicate pe ici, pe colo, care-mi sunau bine spre foarte bine, şi o cronică neaşteptat de pozitivă de la un comentator obişnuit să radă. Cronica am interpretat-o ca fiind subiectivă, rodul unei amiciţii cum sunt atâtea altele în lumea literară sau al unui entuziasm de moment, iar impresiile pozitive din urma textelor publicate în online sau în volume colective (Dragostea când te doare) le-am pus pe seama întâmplării. Nu credeam că ritmul şi forţa scriiturii se pot menţine, mai ales că era vorba de cineva care nu debutase încă într-un volum individual.

Însă cu „Seara, după ora 9” (Editura Litera, 2024, colecţia Pantazi), Delia Hügel mi-a demonstrat că m-am înşelat. Comentatorul entuziasmat avusese dreptate, iar impresiile mele iniţiale au fost susţinute de multe alte texte din cele 15 prinse în cartea aceasta. Aşadar, iată o scriitoare cu voce puternică, apărută ca de nicăieri (deşi în lumea literară avea deja ceva amprente, pe diverse site-uri, inclusiv cu cronică de carte), care propune unul dintre cele mai semnificative volume de proză scurtă din ultimii 10-20 de ani.

https://citestema.ro/un-debut-surprin...

[Cosmin Leucuța · Rating 3 out of 5]

3,5/5*
Faină proza Deliei Hugel. Te surprinde cu câte un croșeu când te aștepți mai puțin. Textele bune sunt foarte bune, totuși, în a doua jumătate aș fi rașchetat câteva titluri, le-am simțit de umplutură.

[Vladimir Ghinculov · Rating 2 out of 5]

Volumul de debut al Deliei Hügel este o colecție de proze scurte. Schițe ca să fim exacți. De calitate inegală, majoritatea textelor par doar o primă variantă care ar fi trebuit dezvoltată și îmbunătățită. Avem câteva excepții care ridică nota acestei cărți de la minim.

[Flavia Tanase · Rating 5 out of 5]

O carte delicios de bine scrisa.