Drept penal român. Partea generală

by Constantin Mitrache, Cristian Mitrache

Cursul de Drept penal roman – Partea generala, ediția a V-a, revazuta și adaugita, este destinat studenților din anul 2 de studii de la Facultatea de Drept.

Și in aceasta ediție dispozițiile Codului penal au fost sistematizate și examinate pe instituțiile fundamentale ale dreptului penal: infractiunea, sancțiunile de drept penal și raspunderea penala.

Consideram intemeiata din punct de vedere pedagogic ordinea in care sunt examinate instituțiile dreptului penal, mai intai aspectele privind aplicarea legii penale romane, teoria generala a infracțiunii, sancțiunile de drept penal. Cunoașterea sancțiunilor de drept penal este necesara pentru a ințelege mai bine formele infracțiunii dupa fazele activitații infracționale, unitatea și pluralitatea de infracțiuni, pluralitatea de infractori, raspunderea penala, instituții care au in reglementare și efectelor lor, adica a sancțiunilor aplicabile.

Au fost valorificate soluțiile Inaltei Curți de Casație și Justiție care, prin decizii ale Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala sau prin Decizii ale Completului pentru soluționarea recursului in interesul legii, au adus clarificari importante privind interpretarea și aplicarea unor dispoziții penale.

Și in aceasta a ediție a V-a a Cursului de Drept penal roman – Partea generala au fost aduse argumente suplimentare și nuanțate unele opinii cu privire la unele instituții ale dreptului penal care au facut obiectul unor probleme controversate in practica judiciara.

Genres: Law

569 pages, Paperback

First published December 1, 2014

Reviews

[Mihai · Rating 2 out of 5]

"renunțarea la aplicarea pedepsei este o măsură prin care instanța renunță la aplicarea pedepsei și care se dispune printr-o hotărâre judecătorească de renunțare la aplicarea pedepsei"

[Constantina ✨ · Rating 2 out of 5]

simți că scrie același lucru de doișpe ori

[xyz]

„analogia a fost introdusă în cpr în anul 1949, prin decretul nr. 187 din 30 aprilie și a fost abrogată prin decretul nr. 102 din 29 februarie 1956.

în practică, analogia în favoarea inculpatului este admisă, întrucât nu contravine art. 23 alin. (12) din const. desigur, aplicarea sa este supusă anumitor condiții și limitări, așa cum este, de altfel, firesc…

pag. 51–52 lasă însă să se înțeleagă că analogia ar fi un instrument utilizat exclusiv în scopurile mârșave ale statelor fasciste sau totalitare. asta e o prezentare incompletă, care poate induce în eroare un individ nefamiliarizat cu aceste concepte, ceea ce e de-a dreptul regretabil.

[Dragos Lefter · Rating 3 out of 5]

excelează în decență