Teresa Wojcik este autoare româncă de cărți romantice adresate tinerilor și nu numai.
Scrie de la vârsta de 16 ani și a debutat în regim independent la 18 ani cu Trilogia Căutând Fericirea, care a strâns peste 1 milion de citiri online în 2015, an în care a și fost publicată. Primul roman al trilogiei a fost clasat pe locul 2 în categoria Roman în topul publicului, organizat de redacția Bookaholic.
În 2016, Teresa a scris și publicat online romanul Răul Necesar, sub pseudonimul Adélaïde Dufrénoy, atingând pragul de 1 milion de citiri online în mai puțin de un an. În 2020, Răul Necesar a fost lansat tot sub pseudonimul Teresa Wojcik.
După ce a absolvit Facultate de Litere din București și Facultatea de Arte, cu specializarea în Regie de Film și TV, Teresa a urmat un Master în Producție de Film la University of Greenwich. A profesat internațional în domeniul media și în producția de film, iar acum se ocupă doar de scris, cărțile ei fiind publicate în continuare în regim independent.
Ce ciudat mi se pare că am ajuns la final și că trebuie să mă despart de Hades și de Aimée. Mi-au devenit tare dragi pe parcursul trilogiei, iar acum am senzația că am ajuns la finalul unei ere.
Gânduri despre ultimul volum: - n-am înțeles în totalitate acțiunile celor doi, în special pe ale lui Aimée; mi s-au părut haotice uneori, când zicea una și făcea alta sau când acționa ca și cum ar fi altcineva; către final, după o anumită dezvăluire, am reușit să pricep de unde au venit anumite acțiuni ale sale; în ceea ce-l privește pe Hades, i-am urât câteodată comportamentul urât și ezitant - acțiunea m-a prins destul de tare; mi-au rămas întrebări din volumul precedent, așa că nu se putea altfel - cel mai tare mi-a plăcut profunzimea volumul, care e superioară primelor două; au fost atât de frumos descrise anumite stări încât aveam senzația că și eu le simt, că și eu le-am trăit; de asemenea, am colorat extrem de multe fraze care fie mi-au dat de gândit, fie au pus superb în cuvinte emoții și nu numai - al doilea cel mai mare plus al volumului a fost mesajul puternic, extrem de frumos și de real; ar trebui să ajungă la cât mai multă lume căci mulți au nevoie de el - am adorat și faptul că personajele secundare au fost mult mai prezente și mai mature ca până acum; Eros m-a cucerit de la primele apariții fără doar și poate.
Dacă prima carte m-a cucerit prin chimia dintre personaje și prin acțiune, la aceasta mesajul și profunzimea au făcut minuni.
Astăzi îmi iau rămas bun de la Hades și Aimée, însă aștept cu sufletul la gură noile apariții ale autoarei.
„Căutând fericirea” a reprezentat, pe bună dreptate, o călătorie. Am descoperit cartea pentru prima dată pe Wattpad, când avea doar câteva capitole și, cinci ani mai târziu, am ținut-o în sfârșit în propriile-mi mâini. Îmi amintesc cum așteptam cu nerăbdare următorul capitol, apoi pe următorul, pentru că nu ai cum să nu te îndrăgostești de Hades încă din primele secunde. Este genul acela de personaj care, cumva, știi că te va cuceri mai devreme sau mai târziu, așa că alegi să-l lași să o facă devreme, fără să te gândești la consecințe. În același timp, nu ai cum să nu te îndrăgostești de Aimée și de inocența ei, de toate visurile și ambițiile ei care, într-o oarecare măsură, devin ale tale. Pe tot parcursul poveștii lor m-am regăsit de nenumărate ori în ipostaza în care realizam cât de reali sunt. Și nu doar ei, ci toți oamenii de care au reușit să se înconjoare de-a lungul celor trei volume. Tipologii incontestabil de adevărate și de concrete, cu imperfecțiunile și temerile lor. „Căutând fericirea” nu se rezumă doar la istorisirea tragică a dragostei dintre Aimée și Hades, întrucât dezvăluie povestea a patru generații unde, de fiecare dată, iubirea adevărată a reprezentat ideea centrală în jurul căreia s-au învârtit, de la Anastasia Solomon, la Victoria, de la Aimée, la Dakota. „Căutând fericirea” este un carusel de emoții, în care nu m-am dat de fiecare dată cu plăcere, totuși. Pe alocuri, detaliile curg în cascade și uneori e dificil să ții pasul cu ele, dar sunt domolite de dialogurile dinamice și atât de bine conturate. Am plâns cu Aimée, m-am ofticat cu Hades, m-am bucurat cu Hailey și m-am amuzat cu Seph. Stellan m-a dezgustat, până am ajuns să-l agreez, la fel și Edgar. David, tu nu ești la fel de norocos. Am regretat alături de Darwin, m-am resemnat cu Victoria și am sperat împreună cu Beth. Absolut toate personajele își au locul lor special în inima mea și le mulțumesc pentru călătoria incredibilă pe care am parcurs-o alături de ele. Freya, sper că odată ce ai ieșit pe ușa salonului ăluia, ai făcut dreapta și ai ajuns la naiba.
Am citit destule cărți dar aceasta serie e una din cele mai proaste scrisa vreodată!!Pur și simplu nu îmi sta în caracter sa renunt la o carte atunci când o încep,dar Căutând fericirea mi-a mâncat nervii și timpul !!Doar dramă fără sens,imaturitate atat la Aimee cât și la Hades!S-au învârtit timp de 3 volume sa realizeze cât se iubesc, cât se adora și totuși nu ajung la un consens împreună!!Pur și simplu nu înțeleg de ce atata dramă,unicorni ,steluțe roz și bla, bla bla!!I-as fi dat 0.5 steluțe!!