Aimée și Hades nu își mai ascund sentimentele unul față de celălalt și își dau o șansă, însă această decizie îi implică negreșit pe cei din jurul lor. Caroline adoptă o atitudine distantă, intențiile Patriciei devin tot mai serioase, iar David nu poate renunța atât de ușor la Aimée. Pentru cei doi, fericirea nu a părut niciodată mai palpabilă decât acum.
Teresa Wojcik este autoare româncă de cărți romantice adresate tinerilor și nu numai.
Scrie de la vârsta de 16 ani și a debutat în regim independent la 18 ani cu Trilogia Căutând Fericirea, care a strâns peste 1 milion de citiri online în 2015, an în care a și fost publicată. Primul roman al trilogiei a fost clasat pe locul 2 în categoria Roman în topul publicului, organizat de redacția Bookaholic.
În 2016, Teresa a scris și publicat online romanul Răul Necesar, sub pseudonimul Adélaïde Dufrénoy, atingând pragul de 1 milion de citiri online în mai puțin de un an. În 2020, Răul Necesar a fost lansat tot sub pseudonimul Teresa Wojcik.
După ce a absolvit Facultate de Litere din București și Facultatea de Arte, cu specializarea în Regie de Film și TV, Teresa a urmat un Master în Producție de Film la University of Greenwich. A profesat internațional în domeniul media și în producția de film, iar acum se ocupă doar de scris, cărțile ei fiind publicate în continuare în regim independent.
A fost un volum bun, însă eu n-am mai reușit să mă conectez cu personajele la fel de tare ca în primul din păcate.
Gânduri despre lectură: - mi-au plăcut unele momente și interacțiuni dintre Aimée și Hades, însă majoritatea au fost pur și simplu greu de digerat pentru că, în mod clar, situația dintre ei nu e cea mai sănătoasă; am fost și faze care m-au enervat întrucât comportamentul lor a fost cât se poate de imatur pentru vârsta pe care o au; pe de altă parte, am încercat să îi înțeleg și să văd de unde vin asemenea gândiri - o bună parte din acțiune m-a ținut cu sufletul la gură și m-a determinat să zbor printre pagini; cealaltă parte a fost mai greu de parcurs pentru că, așa cum am menționat, nu m-am mai conectat atât de bine cu cele două personaje principale de la un punct - mi-a plăcut mult că ambii au evoluat între primul volum și acesta și abia aștept să văd cum vor arăta ei la final - de asemenea, am avut și o grămadă de citate absolut superbe și profunde (e unul dintre motivele pentru care iubesc scrierea autoarei) - nici de data aceasta nu mi-a plăcut drama dinspre final, deși pricep ce rol are și ea.
Oricum ar fi, abia aștept să încep și ultima carte și să descopăr finalul poveștii dintre Aimée și Hades.
IUBESC ACEST VOLUM! Gândurile celor doi sunt foarte bine schițate, iar conexiunea pe care deja o descoperisem în primul volum, este acum acceptată. Am râs, am plâns și m-am minunat de creativitatea autoarei, căci atât replicile, cât și tachinările dintre Hades și Aimèe au fost unice. Fiindcă iubirea lor este unică. Nu aș putea să cuprind în cleștele silogismelor ceea ce ei reprezintă, căci dacă individual sunt doar două persoane care încearcă să supraviețuiască, împreună au dovedit că sunt totul.
P.S: După ce am citit cartea aceasta, mă pot declara fană Daughtry. Am melodia ,,Break the spell" pe repeat.