Din punctul meu de vedere, cartea de călătorii a lui Liviu Stănescu poate fi împărțită cu ușurință în trei mari părți, în trei mari zone:
-texte pure de călătorie, în care se vede și talentul scriitoricesc, și dorința de a vedea cât mai multe locuri, multe dintre ele exotice. Sunt texte scurte, ca niște mici pastile, dar și un text mai lung - Am fost la capătul lumii - despre o călătorie extraordinară la Polul Sud, poate cel mai bun al volumului;
-o suită de imagini impresionate, demne de un album de fotografie;
-mai multe texte mici care au nuanță filosofică, mici eseuri, unele amuzante, altele mai serioase, care acoperă câteva teme precum Dumnezeu, Timpul, iubirea, sinele în tandem cu anumite locuri în care autorul a călătorit. Mi-au plăcut mai puțin sau, mai bine zis, unele au fost pe gustul meu, altele nu.