Cronicile Unchiului Victor

by Alex Petre Popescu

Romanul satiric ”Cronicile unchiului Victor” descrie cu ironie si umor o societate romaneasca a viitorului, cu scopul de a o satiriza pe cea din prezent, in forma ei actuala, precum si directia in care da semne ca se indreapta. Naratorul este unchiul Victor, un om de stiinta de geniu care reuseste sa calatoreasca in viitor, de unde isi scrie memoriile adresate nepotului sau Radu, cu scopul de a-l pregati pentru surprizele care il asteapta. Cu exceptia unui prolog, in care aflam cum intra Radu in posesia cartii, si a unui epilog care descrie reactiile sale imediate, romanul este alcatuit in totalitate de aceasta carte biografica scrisa din viitor.

Desi romanul abunda la suprafata in umor usor si glume de limbaj, suficient cat sa fie parcurs cu placere de orice fel de cititor, satira adanca a societatii este permanent prezenta, si il poate deranja sau incanta, dupa caz, pe cel care ii arunca o privire mai atenta.

202 pages, ebook

First published April 24, 2013

Reviews

[Andreea · Rating 4 out of 5]

Umorul este prezent pe fiecare pagina a cartii. Am fost deseori amuzata de critica societatii si nu am putut sa nu il simpatizez pe naratorul narcisist. Am avut insa o problema cu virgulele puse in locuri in care nu consider ca era cazul sa fie prezente, si mi-ar fi placut un epilog mai cuprinzator. Extrem de placuta cartea, in rest.

[Stefania Mihai · Rating 3 out of 5]

O carte ușurică și simpatică, despre unchiul Victor, care a călătorit în viitor, iar acum, în cele 20 de capitole, îi prezintă nepotului său Radu (aflat în anul 2013) câte un aspect din viața românilor din 2047. Unchiul este foarte narcisist, dar în același timp de o candoare care îi face suportabilă și chiar amuzantă aroganța. Descrierea satirică a societății românești de la 2047 este plină de umor, în stilul pamfletelor de pe Times New Roman. E drept că pe alocuri apare și un umor ușor rasist, xenofob și misogin, cu stereotipuri cam răsuflate pe seama romilor, a chinezilor și a femeilor, dar din fericire acesta nu are o pondere prea mare în carte.

Principala hibă a cărții este limba română. Aproape la fiecare frază e câte o virgulă care n-are ce căuta acolo, lucru care te cam zgârie pe retină. Nu lipsesc nici ticurile specifice sec. XXI („ca și”...), sau calcurile după engleză („sunt familiar cu...”). Înțeleg că, probabil din motive financiare, cartea nu a trecut prin mâinile vreunui editor/revizor, dar asta nu prea e o scuză pentru a face asemenea greșeli elementare. Păcat că forma lasă de dorit, pentru că la nivel de conținut, cartea e foarte drăguță.

[Adriana Vartejaru · Rating 5 out of 5]

o evaluare critica a societatii noastre, luata punct cu punct. desi observatiile sunt dure si directe, lectura nu deprima, pentru ca autorul vede cu umor si acceptare situatia omului modern si a omului in general