What do you think?
Rate this book
Teoría de la expresión poética
Spanish
Paperback
Published January 1, 1976
3 people are currently reading
31 people want to read
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 of 1 review
March 11, 2025
Am cotrobăit prin fișele mele și am dat peste aceste note, luate la BCU pe cînd eram studentă în anul al treilea la secția de filologie a Universității din București, și mă pregăteam de examenul de teoria literaturii (cred).
Pornind de la distincția între două tipuri de imagini poetice: tradițională și irațională, autorul definește fenomenul vizionar modern (în care materia metaforică nu mai e transparentă, ci opacă) ca fiind alcătuit din trei elemente: imaginea vizionară, viziunea și simbolul.
Dacă imaginea tradițională presupune o recunoaștere intelectuală a asemănării (d. e. păr = aur) cea vizionară cere o analiză subtilă a acesteia (păsărică = curcubeu: sentimentul dominant e duioșia, deci emoția exprima "irațional" cunoașterea). Poezia contemporană folosește așadar cuvintele mai degrabă pentru impresia pe care o produc decît pentru conceptele lor.
Viziunea constă in atribuirea de funcții sau calități ireale unui obiect și devine semnificativă atunci cînd la baza ei nu există un obiect real, dar există ceva care s-o justifice.
In sfîrșit, mai important decît tipul de simbol (simplu sau continuat în întreg poemul) este natura acestuia, cînd planul său real nu apare în intuiție, ci in analiza extraestetică a intuiției.
Interesant este de asemenea conceptul de istoricitate a poeziei, pornind de la ideea că nu există operă artistică anistorică si nici universală în sens tradiționalist. Poezia e guvernată de două legi: cea extrinsecă (cere un conținut sufletesc care să-i dea un răspuns adecvat, răspuns care depinde de opiniile noastre despre lume și aceste opinii sînt schimbătoare) și cea intrinsecă (poetul operează cu două feluri de materiale: din stadiul cultural tranzitoriu și din psihicul omului). Universalitatea operei nu depinde de istoricitate, care nu poate fi ignorată, ci de bogăția semnificativă, care o transcende.
Pornind de la distincția între două tipuri de imagini poetice: tradițională și irațională, autorul definește fenomenul vizionar modern (în care materia metaforică nu mai e transparentă, ci opacă) ca fiind alcătuit din trei elemente: imaginea vizionară, viziunea și simbolul.
Dacă imaginea tradițională presupune o recunoaștere intelectuală a asemănării (d. e. păr = aur) cea vizionară cere o analiză subtilă a acesteia (păsărică = curcubeu: sentimentul dominant e duioșia, deci emoția exprima "irațional" cunoașterea). Poezia contemporană folosește așadar cuvintele mai degrabă pentru impresia pe care o produc decît pentru conceptele lor.
Viziunea constă in atribuirea de funcții sau calități ireale unui obiect și devine semnificativă atunci cînd la baza ei nu există un obiect real, dar există ceva care s-o justifice.
In sfîrșit, mai important decît tipul de simbol (simplu sau continuat în întreg poemul) este natura acestuia, cînd planul său real nu apare în intuiție, ci in analiza extraestetică a intuiției.
Interesant este de asemenea conceptul de istoricitate a poeziei, pornind de la ideea că nu există operă artistică anistorică si nici universală în sens tradiționalist. Poezia e guvernată de două legi: cea extrinsecă (cere un conținut sufletesc care să-i dea un răspuns adecvat, răspuns care depinde de opiniile noastre despre lume și aceste opinii sînt schimbătoare) și cea intrinsecă (poetul operează cu două feluri de materiale: din stadiul cultural tranzitoriu și din psihicul omului). Universalitatea operei nu depinde de istoricitate, care nu poate fi ignorată, ci de bogăția semnificativă, care o transcende.
Displaying 1 of 1 review