De veghe in oglinda, aparuta pentru prima data in 1989, l-a impus pe Mircea Mihaies drept unul dintre cei mai originali eseisti romani. Curajul pe care si l-a asumat in alegerea temei (jurnalele scriitorilor), perspectiva de cercetare a jurnalelor – intentia de a recupera scriitorul viu din spatele „omului de hirtie“ – si forta argumentarii, dar mai ales tonul direct, tonifiant, acid, implicat, au nedumerit si cucerit lumea culturala romaneasca. Mircea Mihaies nu s-a limitat la o critica impresionista, ci a construit zone diverse de analiza: perspective psihanaliste, dar mai ales „moraliste“, fara a uita ca in spatele fiecarui jurnal se ascunde un proiect personal al scriitorului. In fiecare jurnal se afla de fapt un roman al formarii, a demonstrat Mircea Mihaies. Stendhal oscileaza intre luciditate si histrionism, Baudelaire, intre intoleranta si destrabalare, Kafka, intre umilinta functionarului si hipersensibilitate. De veghe in oglinda e o carte unica in eseistica romaneasca, care depaseste granitele genului, oferind cititorilor cea mai buna cale de acces spre mintea, obsesiile si intentiile marilor scriitori moderni si contemporani.