Acum incep sa inteleg de ce tinerii fug de literatura romana: nu o inteleg si sunt plictisiti de ceea ce citesc. Am incercat pe cat posibil sa o inteleg si eu, sa simt mirosul sarii in nari, fiind o persoana care viziteaza Marea Neagra in fiecare an. Dar nu. Pur si simplu nu a fost sa fie.
Am gasit insa si doua aspecte care mi-au placut: prietenia care s-a legat intre membrii echipajului si relatia dintre Anton Lupan si Adnana. Pe parcursul calatoriei am observat cum relatia lor creste,creste si iar creste. Si,slava lui Allah,cum ar spune Ismail, au ajuns sa fie impreuna.
Nu a fost una din cele mai rele carti din literatura romana pe care am citit-o,dar cu siguranta nu m-a facut sa ma indragostesc din nou de mare, cum a facut-o,spre exemplu, Panza de paianjen a Cellei Serghi.